Vincent deschise servieta și privi concentrat înăuntru. Lumina portocalie care îi întîmpină ochii părea de-a dreptul hipnotică.
– Sîntem mulțumiți, Vincent? întrebă Jules din nou, de data asta destul de nervos.
– Iulian, mă deranjează foarte tare cînd vorbeșți despre tine folosind pluralul majestății! îi răspunse Vincent, cu ochii în continuare în servieta hipnotică. Uite, ăsta e un exemplu de masculinitate toxică.
– Românește, Oedip, vorbești??? urlă Jules la capătul răbdării.
– Simt că nu mă asculți cu adevărat, continuă Vincent. Spuneam că nu mă simt apreciat ca persoană pentru că te referi în conversație doar la tine, mascat, după cum spuneam, sub forma pluralului majestății.
– Nu era nici un plural al… încercă Jules să explice.
– Vezi, asta ziceam și eu, numai la tine te refereai! îi tăie Vincent vorba. Ceea ce e profund ironic, pentru că ești o brută și nu îți examinezi niciodată sentimentele. Dacă ți-ar fi păsat cu adevărat cum mă simt eu în această relație de muncă, atunci ai fi aflat că sufăr de anxietate, relația cu mama mea s-a deteriorat considerabil, sînt profund deprimat că nu mi-am găsit iaurtul cu fibre și acum am probleme cu tranzitul…
– Vorbește ca lumea, nu te mai căca pe tine, oftă Jules.
– Tocmai asta încerc să-ți explic, că nu…
– ȘI SCOATE-ȚI OCHII DIN FUTUTA AIA DE SERVIETĂ CÎND VORBEȘTI CU MINE!
– Uite, vezi, de aia avem nevoie de studii de gen în școală. Să vadă toată lumea cît de nepotrivită este această atitudine agresivă și, mai ales, limbajul licențios care face apel la reproducere ca instrument de dominare…
– Brett, se întoarse Jules către cel care ar fi trebui de mult să-i fie victimă, ce e în servieta aia de nu-și poate lua Vincent ochii de la ea?
– O… lentilă feministă! bîigui Brett. Vincent e acum în puterea ei.
– Bă, tu faci mișto de mine?
– Nuuuuu! Lentila iradiază feminism și acum e în faza maximă!
– Dovedește!
– De ce crezi că toți cei din camera asta se comportă de parcă ar fi monoloagele vaginului? insistă Brett. Lentila ne-a iradiat și ne-a modificat genetic.
– Vincent, vorbi Jules calm, te rog închide servieta.
– Nu!
– Vincent, te rog frumos, închide poșeta aia, și cu grijă, să nu-ți strici lacul de pe unghii.
– Te rog să nu fii condescendent cu mine! Și nu-mi spui tu mie ce să fac! Mă identific cu o femeie puternică și independentă!
– Ba îți spun ce să faci, pentru că și eu mă identific cu o femeie puternică și independentă, boa! Și mai sînt și minoritate rasială! Și, dacă mă gîndesc mai bine, sînt și lesbiană pe deasupra!
– Nuuuuuu! gemu învins Vincent. Ești mai asuprită decît mine! Mă ia leșinuuu’… mai apucă să spună și căzu la podea.
Rămas singur în picioare, Jules îl rugă pe Brett să stea în fața lui și trase două gloanțe care, după ce trecură prin idiot, găsiră traiectoria și viteza potrivite pentru a închide servieta fără a strica încuietorile.
Vincent se ridică anevoie de jos.
– Jules, ce somn greu al minții am dormit…
– Dormeai tu mult și bine, Vincent, dacă nu eram eu, zise Jules, profund mirat de ce simte nevoia epică să-l sărute cu drag și să-i dea iar paloșul în stăpînire.
