Galaxia e în mare fierbere și nu neapărat pentru că bolnavii de gripă alderaaniană au devenit febrili. Han Solo și prințesa Leia continuă să hălăduiască prin univers, sfidînd carantina impusă de Imperiu, precum și cele mai elementare norme de bun-simț. Între timp, rămas singur și cu gîndurile mereu la Rei, Darth Emo a decis să ia din nou soarta în mîini. Și să plece în căutarea ei. Fără să bănuiască nimic, Rei continuă să ia lecții particulare de la Luke Skywalker, un domn foarte generos cînd vine vorba să le arate aspirantelor Jedi cum se folosește Forța…
– Nu înțeleg!
Brațele încrucișate, buzele țuguiate, vîrful piciorului care bătea ritmic podeaua – Luke nu se putea opri să remarce că Rei arăta în acel moment fix ca un ucenic Jedi care tocmai va primi o lopată peste mufă. Asemănarea era incredibilă!
„Nu există mînie, există numai serenitate”, își șopti Luke. „În grădina mea secretă există numai liniște. În cascada din grădina mea, deasupra căreia se arcuiește curcubeul, există doar mulțumire. În izvorul vesel care țîșnește din stîncă există numai bucurie. În palmele mele îndreptate către infinitul universului se află CAPUL TÎMPITEI ĂSTEIA PE CARE ÎL FAC TERCI DE BOLOVANII DIN GRĂDINA TRANCHILITĂȚII MELE ȘI A MAMII EI DE PROASTĂ SINISTRĂ!!!!!!
Își imagină fugar cum îi zobește un bolovan plin de glod și rîme peste buzele alea țuguiate și se simți brusc mai bine.
– Așa, spuneai că nu înțelegi…
– Nu-mi vorbi de parcă aș fi proastă! îi tăie Rei vorba.
– Îmi cer scuze! Pentru o secundă, pentru că sînt bărbat și, deci, net inferior, am uitat că ești o femeie puternică și independentă care, de exemplu, ar putea să bată măr orice sith, nu contează cîți ani antrenat și de către cine, doar prin puterea lui W: voință și vagin! spuse Luke extrem de umil.
Din profunzimile spațiului, Yoda se materializă pe umărul său drept și îi șopti îngrijorat:
– Coane, dă și tu miștocăreala mai subțire, că pînă și asta se prinde că-i vorbești ca unei tîmpite!
– Îți primesc scuzele! Ești iertat! spuse imperial Rei. Mă rog, nu imperial, că aici are conotații nasoale. Regal.
*
– Haaaaaaaan!
Nici un răspuns.
– Haaaaaaaaaan!
Uneori și tăcerea e un răspuns, dar Leia era o prințesă sănătoasă, de la țară, fără propensiuni pentru filosofie de soiul ăsta.
– HAN, SÎNT GRAVIDĂ!
Și nava frînă brusc.
– BĂ, ȘI ȚI-AM ZIS SĂ NU FOLOSEȘTI METODA CALENDARULUI CĂ TE DUC LA ROMULANI ȘI ĂIA-S PE STIL VECHI!
Leia așteptă puțin, să treacă furtuna, și apoi spuse împăciuitoare:
– Dragule…am glumit!
Iar liniște. Și de undeva, din depărtarea disperării, se auzi vocea lui Han:
– Băi, Skyfucker, să-mi faci tu mie așa ceva…
La auzul acestor cuvinte, Leia se înroși pînă în albul ochilor și vorbele îi scăpară aproape singure:
– Nu ți-e rușine, ghiuj măscărăgios, să vorbești așa cu cineva care ți-a fost…ți-a fost…, se înecă ea de furie.
– Mi-a fost alături aproape toată viața, da, se învoi Han.
– Hai să zicem toată viața! răbufni Leia cu obidă. Nu e ca și cum ai fi avut cine știe ce viață înainte ca ea să-ți dea avînt, să te facă să-ți împlinești potențialul…
– Adevărul e că potențialul nu mi-a lipsit niciodată, fu de acord Han cu mîndrie.
– Și atunci cum îți permiți să-i spui așa? întrebă Leia, mai furioasă ca niciodată.
– Așa îi zic de cînd ne-am combinat!
– Eu nu te-am auzit niciodată pînă azi!
– Păi, ce treabă ai tu cum vorbesc eu cu ea?
– Ești combinat și cu ea? MĂ ÎNȘELI?
– Cum dracu’ să fiu combinat cu ea?
– Han, nu mă minți! Spune-mi adevărul! E mai frumoasă ca mine?
Han o mîngîie drăgăstos pe față și spuse:
– Dintre voi două tu ești cea mai frumoasă, draga mea! Dar la minte încep să cred că sînteți la fel…
– Nu încerca să mă înmoi cu complimente demne de fufele tale spațiale. VREAU S-O CUNOSC! AICI! ACUM!
Și Han, în buna tradiție a eroilor adevărați, îi făcu cunoștință cu ea vreme de mulți parseci plini de fericire. Și poate că-i mai face cunoștință și azi, dacă Leia n-o fi strigat, extenuată de atîta socializare: „Ho! Ho! Haram nesățios!“.
