Dreptul de-a fi prost

Dreptul de a fi prost e garantat prin constituție și ADN. Să promovezi însă un prost nociv în ideea că „trebuie să ascultăm și alte opinii“ e însă nemernicie. V-ați prins, vorbesc despre Ciutacu.

Șoșoacă nu este „o părere contrară“, Șoșoacă nu e „cineva care are ceva de spus“, nu e „cineva care deranjează prin idei“, nu. Șoșoaca e o boală, o comorbiditate – e goana după rating cu orice preț. Acest orice preț, azi, a moartea. Șoșoaca e obținerea de foloase necuvenite prin isterie, minciună și crimă.

Victor Ciutacu i-a pus în aceeași oală pe Cătălin Tolontan, Dan Tăpălagă, Cristian Pantazi, Ioana Ene Dogioiu și Magda Grădinaru, catalogându-i ca jurnaliștii „Puterii“, cei care l-au adus pe Iohannis la putere și care azi văd eșecul campaniei de vaccinare în prestația posturilor RTV și Antena 3. Ciutacu a făcut un șoșocism. De fapt, să fim sinceri, el e un Șoșoc înainte să fie Șoșoacă șoșoacă. Dedat de mic la damf de buci, plătind mereu polițe și facturând pe măsură pentru asta, Ciutacu amestecă borcane, oameni, epoci, cauze, singurul scop fiind acela ca acest amestec să provoace spume la gură. Și îi provoacă. Ce legătură ar putea fi între Tolontan și alegerea lui Iohannis? Nici una. E vreunul dintre cei arătați cu degetul de Ciutac care nu l-a făcut făcut responsabil pe Iohannis de eșecul campaniei? Nici unul. Din contra, toți îl indică repetat pe Iohannis ca fiind principalul responsabil atât pentru dezastrul pandemic românesc, cât și pentru haosul politic. Dar Ciutacu a vrut să iasă cu orice preț, ca de obicei, cu nările deasupra rahatului jurnalistic în care-și face veacul și atunci a mințit, a inventat, a delirat, a regurgitat din cutiile de conserve a ceea ce el și alți facturiști ca el numesc jurnalism.