Ca orice român care se bate cu pumnii-n piept că e patriot, că ţărişoara mea ca soarele de pe cer, că una-alta, nici eu n-am fost în Deltă. Distanţa, costurile, ţânţarii, răul de mare, musca ţeţe, anacondele, n-aş putea spune exact de ce. Pentru cei ca mine, Murighiol este soluţia.
Ajungi extrem de simplu: te sui în maşină, cobori frâna de mână, dai cheie şi pleci spre Mahmudia (via Nufăru), iar de-acolo la Murighiol. N-ai cum să-l ratezi, după el nu mai e nimic, cazi cu capu-n Deltă. Deci, pentru un leneş motorizat, aici e capătul de linie, ştii ce urmează: tai motorul, tragi frâna de mână…
Tot satul (mic) e centrat pe turism, mai exact pe banii pescarilor amatori. Aproape orice casă e fie pensiune, fie magazin de momeli vii, fie „Organizăm excursii cu barca & Şalupa“. Necazul e că-n locul ăsta infestat de pescari nu se poate mânca o ciorbă pescărească. Am întrebat din om în om, din casă-n casă, nimic, nimeni! Localnicii oneşti dormeau liniştiţi, cu capul pe masa din birt, cei hoţomani ne îmbiau să ne plimbe pe canale, contra sumei simbolice de 250 RON/ora. În cele din urmă am recurs la ultima soluţie, cea pe care-o evitaserăm de la început, adică să mâncăm la Clubul Tineretului. Ofertă: ciorbă, cazare, bar, jocuri distractive, plimbări cu barca în Delta Dunării, tenis, biliard, darts, hochei. Da, exact aşa: hochei. Explore the Carpathian Garden.