Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dulce ca moartea e glonțul iubirii

Zoom Dulce ca moartea e glonțul iubirii

Generalului Ludovic Mircescu îi plăceau femeile. Ca să străbată prin zidul lor de indiferență și prefăcătorie, își lucra frizura și mustața cu o virtuozitate de pianist. Își croia uniforme flamboaiante, se încărca de decorații, umbla mereu cu mîna pe sabie și cu cizmele lustruite ca oglinda. Generalul Mircescu era cel mai galanton general din armata română, știa să facă plecăciuni elegante, să pupe mîna damelor suflecîndu-le grațios mănușa, să țintuiască cu privirea orice căprioară de provincie, adusă de părinți la balul ofițerilor. Ce mai, Ludovic trăia doar ca să iubească.

În tinerețe nu fusese doar un militar destoinic, ci și un erou. Născut în județul Vlașca, școlit la Craiova și București, Mircescu a ajuns un ofițer pe care armata română îl prețuia pentru pedanteria lui militară. Disciplinat pînă la fanatism, îngrijit și cochet ca un pederast, purtînd vestoane făcute pe comandă, mănuși din piele de vițel nenăscut și eșarfe de mătase înflorată pe sub guler, Ludovic era un exemplu de stil pentru restul camarazilor. Afemeiat și subtil, politicos și rafinat, dobora nevestele civililor ca pe muște și le cresta pe teaca nesfîrșitei lui săbii.

În război a luptat ca un leu. La Oituz și la Mărăști, pe Valea Oltului și a Topologului, colonelul Ludovic Mircescu a obținut medalii pentru vitejia sa adevărată. Ordinul “Mihai Viteazul” i-a fost înmînat personal de rege, după ce a respins, în fruntea brigăzii sale, trupe germane de trei ori mai numeroase.

A fost pus șeful Jandarmeriei cînd încă nu se clarificase cui îi revine Transilvania și, după ce lucrurile s-au lămurit, Ludovic a început o carieră strălucită. În 1926 era deja ministru de Război.

Puțin mai înainte, însă, a cunoscut-o la Cernăuți, unde comanda Divizia a VIII-a, pe tulburătoarea Gerda, fiica blondă a unei evreice de limbă germană, refugiată din Galiția pe noul teritoriu românesc. Gerda era de-a dreptul mortală, iar lucrul ăsta nu avea cum să-i scape celui mai dichisit general. Mircescu și-a îmbrăcat uniformele cu guler de nurcă și samur, și-a lustruit cizmele cu untură de jder, și-a pomădat mustața cu ceară de albine și s-a înfățișat, cu toate decorațiile în piept și pocnind din călcîie, la ușa domnișoarei, așteptînd după ceilalți curtezani. Gerda avea nu doar o înfățișare ce îmboldea la viol, ci și o vastă experiență cu militarii, ea trecîndu-și printre frumoasele-i picioare de zeiță regimente întregi de ofițeri cu bani. Pe Ludovic l-a pus la frigare imediat și l-a ținut pe jar pînă cînd, într-o bună zi a anului 1926, regele l-a făcut ministru. Noul ministru de Război a căpătat, în fine, acces la paradisul de care se săturaseră mulți și s-a îndrăgostit lulea.

Gerda i-a jurat iubire veșnică și, într-o după-amiază de vară, cînd ministrul a ieșit un pic din cameră să se mai ușureze de grijile dragostei, Gerda a ieșit și ea pe geam, cu planurile de mobilizare ale armatei române în sîn, și dusă a fost. A ieșit din țară cu mașina consulului francez, care era agent sovietic, la fel ca ea.

Generalul Ludovic Mircescu a fost acuzat de trădare, iar principele Carol i-a telegrafiat de la Paris și i-a cerut să se sinucidă. Ceea ce Ludovic, după ce s-a asigurat că ținuta de înmormîntare era perfectă, a și făcut.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Asa va face si Lodovicu nostru daca primeste telefon de la Kaizer Ioha,in caz ca-l acuza de inalta tradare ca nu i-a lustruit pantofii cu limba si nu i-a periat paltonul aterizat pe masina ?

  2. #2

    Dezertorul i-a cerut tradatorului sa se pedepseasca singur. Specific.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]