După Endgame, Marvel se pregătește de colivă și pomană

Star Wars, seria nouă și neinteresantă, a ținut morțiș să cîrmească povestea lui „A long time ago…” dinspre mitologie înspre ideologie. Așa cam cum au înțeles să facă filme și capetele pătrate de dinainte de ’89, dovadă că The Last Jedi s-a bucurat de aceeași apreciere pe care o aveau în epocă filmele cu tovarăși agronomi. Acum, franciza considerată mai infailibilă decît Yoda se tîrîie prin subsolul gusturilor: jucăriile nu se vînd nici la discount, parcul de distracții tematic zace gol, iar spin-off-urile așteaptă lîngă telefon, pentru că Disney a promis că „le sună el”.

Zelul fanatic de-a ucide personajele trilogiei originale, doar-doar se va muta interesul fanilor în zona creaturilor lipsite de haz, mister și personalitate care populează acum franciza, n-a făcut decît să arate umilitor de clar că Star Wars înseamnă Luke, Han, Leia și, evident, Darth Vader. Bine, orice fan ar fi explicat succint: „Băi, am avut 40 de ani la dispoziție să ne legăm sufletește de ăștia vechi și tu vrei să schimbi asta cu Darth Emo, Mary Sue și amiralu’ Studii de gen?”.

Ai zice că, ajuns în acest punct, Disney ar fi tentat să tragă frîna de mînă și să spună speriat: „Stăm pe un munte de bani ca Smaug în cetatea dwarfilor, hai să-i spargem pe niște scenariști talentați care vor să sufle viață creativă în eroii noștri”.

Sau nu. Dacă Star Wars și-a rupt dinții ideologici în duritatea realității, viitorul Marvel pune feminismul pe Warp 5 și se aruncă în spațiu. Pentru că așa funcționează lucrurile: faci fix același lucru păgubos, dar aștepți rezultate diferite.

Recunosc, am fost rău. Să vedem care e forța feminină care va scoate Marvel din groapa uitării acum, că greii seriei au ieșit la pensie:

Black Widow – Excelent. Dacă tot ai omorît personajul într-una din scenele care cerșeau pe față „Hai, pretindeți că e dramatic!”, e de la sine înțeles că publicul va da năvală să vadă un film despre eroina al cărei arc narativ a fost deja încheiat. Uită-te la Solo: A Star Wars Story. Han era mort de două filme și totuși publicul s-a înghesuit să… nu, hai să nu ne uităm la Solo. Nimeni n-a vrut asta.

Thor: Love and Thunder – Sau, mai exact, Thorina, pentru că Natalie Portman e în rolul divin principal. Exact ca în benzile desenate de tip nou, alea care au băgat Marvel în comă. E adevărat, există în Univers oameni care ar vrea s-o vadă pe Natalie Portman luînd în mînă ciocanul lui Thor, dar îi găsești în mod normal prin comentariile de la PornHub, nu în consiliul de administrație al Disney. Adăugați și amănuntul că Tessa Thompson nu e doar prima Valkyrie afro-americană, dar și regină în Asgard și, pe deasupra, lesbiană. Cumva, te întrebi dacă Disney chiar promovează ideologia sau deja a depășit faza și doar face un mișto foarte fin.

The Eternals – Angelina Jolie. Mesageră a zeilor pe Pămînt. Nu îmbătrînește. Nu are limită în puteri. Dă cu enegie din unghii. Un soi de Captain Marvel, dar fără freza LGBTQ.

Și exemple ar mai fi, destinate în special Disney+, dar e destul și pînă aici. Disney n-a priceput nimic din fiascoul Star Wars. În loc să pună mintea creativă la treabă, corporația insistă pe modelul falimentar: reciclăm personaje, le punem să fie femei, eventual și minoritare, și apoi dăm vina pe public cînd ocolește scîrbit producțiile noastre. Pentru că asta e adevărata problemă: degeaba pui țîțe pe nimic, tot nimic rămîne.