De la o vreme, Rareș Bogdan își scoate din ce în ce mai des batistuța decorativă din buzunarul de la piept pentru a-și tampona fruntea îmbrobonită de disperare. A luptat, s-a sacrificat, a urlat și, în general, și-a pus la dispoziție întreaga paletă de penibiliciuni pe care le face atunci când se transformă în mare strateg și locomotivă electorală. A învins, Florin Cîțu a fost ales președinte al partidului, așa cum comandase stăpânul. Bine, Rareș îi spune prieten, dar niciodată de față cu el. Când sunt mai mulți oameni în încăpere, îi spune „domnule președinte“. Când sunt doar ei, îi spune „Domnule Președinte“.
În fine, să revenim. Tot anul 2021, Rareș Bogdan a luptat de partea bună a crosei prezidențiale alături de #echipacâștigăroare. Până în noiembrie, când s-a trezit că trebuie să-și retragă oratoria în cazărmi, pentru că „domnule președinte“ a decis, în marea lui înțelepciune, să se descotorosească de Cîțu și să se alieze cu ciuma, numa-numa și-o vedea visul împlinit și pe Ciucă prim-ministru. Ceea ce s-a și întâmplat.
Ce s-a mai întâmplat este că Rareș a cam început să fie ignorat, amânat, pus pe hold, uitat la ușă și tot așa, numai manifestări ale dizgrației pe care marele papionat nu vrea să le priceapă. De unde era mereu pe Zoom de la Bruxelles cu diverse camarile, du unde suna și era sunat încontinuu ca să pună la punct atacuri, apărări, tatonări, acum stă cu orele în fața telefonului și-și mai pune câte un consilier să verifice e-mail-ul și uațap-ul, să vadă dacă n-a dat președintele vreun semn. Nu contează care președinte. Al țării, al partidului, al asociației de locatari din Viena, oricare, numai președinte să fie. Dar trec zile și uneori săptămâni, iar el, cel mai Dyckisit dintre europarlamentari, cel mai europarlamentar dintre Dyckisiți, este complet ignorat.
Premierul Ciucă pare că nici măcar nu știe de existența lui. Păi, ăsta e premier? Orban îl consulta, Cîțu îl consulta. Ăștia da, premieri, nu mișcau un pai fără să-l întrebe dacă e de acord. Dacă președintele e de acord, dar, mă rog, tot pe el îl întrebau. Ciucă, însă, nici măcar de Sfântul Rareș sau de Sfântul Bogdan, cele mai mari sărbători ale ortodoxiei, nu i-a dat vreun semn.
Așa că n-a mai rezistat nici el. Că nu mai era de rezistat. A anunțat public faptul că se va plânge la Macron despre modul în care Guvernul nu-și face treaba și nu pune Poliția și Jandarmeria să apere Primăria din Timișoara, lăsând-o la îndemâna lui George Simion. Și, în general, nu-l oprește nimeni pe Simion ăla să facă blestemății și să ducă lumea la casa părinților lui Rareș. Așa că Macron va ști asta și îl va certa pe Ciucă. Iar dacă Ciucă e obraznic și se supără pe el, pe Rareș, că e pârâcios, dacă Cîțu e muhaia și nu-i ia apărarea și dacă „domnule președinte“ tot continuă să nu-i răspundă la sonerie, le arată el la toți. Nu, nu-și face partid, cum se tot zvonește. Nu-și face, da’ a trimis câțiva băieți să caute, poate găsesc ceva de cumpărat, de-a gata.
Aaa, și dacă îl știe cineva pe procurorașul ăla de la DNA, Bologa, să-i transmită că lui, Dyckisitului, nu-i este teamă de dosare. Știe Bologa ăsta cine nu-i mai răspunde lui Rareș la telefon? Știe?
Excelent articol despre o JAVRĂ politică.