Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Endgame, o peliculă mai lungă decît veacul

Zoom Endgame, o peliculă mai lungă decît veacul

Aș spune că acest ultim Avengers e mai puțin prost decît mă așteptam, dar afirm asta nu ca o judecată estetică, ci doar ca o constatare a cît de jos erau așteptările mele. După un Infinity War bun doar să fie un trailer extrem de lung și tern pentru filmul de față și, mai ales, după inepția ideologică numită Captain Marvel, franciza părea să-și fi ales o traiectorie accelerat descendentă, terminată inevitabil cu mușcat țărîna și făcut bum. În definitiv, e și ăsta un rezultat exploziv.

E adevărat, frații Russo au preluat frîiele, au tras cu nădejde și au reușit să dreagă destructiva traiectorie. Au evitat bumul, iar publicul se poate desfăta cu trei ore de fîsîială balistică deasupra pămîntului.

Prima oră e una de jale. S-a prăpădit jumătate de mapamond în filmul trecut, era de bun-simț ca filmul ăsta să se ocupe de popă și colivă. Frații Russo au transformat povestea într-un diuretic excelent pentru ochi, iar spectatorul ar trebui să intre la film nu cu suc și popcorn, ci cu un vraf de șervețele, pentru că boceala și suflatul mucilor sînt noul divertisment. Trebuie să recunosc, e rar să vezi atîta dedicație pentru a preface un film într-o experiență interactivă. E drept, din cînd în cînd, potopul e întrerupt de glume slabe și răsuflate, pentru că aceiași frați Russo trebuie să demonstreze că principiul de a rîde cu lacrimi poate fi aplicat și într-un mod complet greșit.

A doua oră eșuează lamentabil în elucubrațiile scenariștilor legate de călătoria în timp. E momentul să mergeți la toaletă. Nu neapărat pentru că vă presează spurcatul, ci pentru a nu fi tentați să faceți același lucru pe ecran. Filmul o cere cu prisosință, fie prin explicațiile stupide, fie prin realizarea nu doar lipsită de imaginație și haz, dar și înecată în noi motive de bocete, pentru că era păcat să se irosească restul ăla de muci din prima parte.

Ultima oră e poceala de final, unde CGI-ul la kilogram își dă mîna cu lipsa de viziune regizorală și cu nevoia de a băga în seamă pe fiecare din turma de eroi Marvel, fie că era nevoie, fie că, în general, nu. Captain Marvel este probabil personajul cel mai inutil dintr-un film populat cu zeci de personaje care au avut în seria asta un rol notabil, fie el și secundar. Brie Larson, acum îmbogățită cu o freză care sărbătorește diversitatea orientării sexuale, demonstrează că superputerea ei e să umple cadrul atunci cînd scenaristului îi e prea lene să găsească o rezolvare măcar acceptabilă.

Dar nu vă speriați, triumful de la final e asigurat. E asigurat justiției sociale, pentru că Endgame e un produs Marvel și, prin urmare, trebuie să se facă de rîs în cele mai jenante forme. Probabil, vîrful de ridicol rămîne în mijlocul pocelii finale, cînd, deși cîmpul de bătaie e cuprins de haos, tot muieretul Marvel are timp să se adune în același cadru și să bage simultan o poză războinică. Teme-te, Thanos, Escadrila Păsărică te va zburătăci de aici! Dacă vi s-a ciufulit deja freza albastră și asimetrică pe motiv de formulare sexistă și misogină, să vă fac mansplaining: jignitor e să fii considerată atît de proastă încît să ai nevoie de o asemenea secvență grosolană pentru validare personală.

Altfel, Endgame este glorios prin modul inedit de a bate finalul în cuie ideologice. Atenție, spoiler: următorul Captain America e negru, următorul suveran din Asgard e o regină de culoare. Așa, gratuit, fără un dram de pregătire și justificare. Pînă și vîrfurile societății trebuie să respecte regula cotelor de diversitate. Între timp, Captain America cel original se dovedește demn să ia în mînă ciocanul lui Thor. Nu știu dacă ultima este neapărat o metaforă despre drepturile minorităților sexuale, dar probabil că e. Una destul de proastă, pentru că nici America, nici Thor nu sînt negri săraci.

Chris Hemsworth este singurul interpret uman care pune suflet, grijă și șarm în joaca de pe ecran. Thor salvează zeci de scene de la salve ucigătoare de plictiseală, pornite fie de la farmecul de poster motivațional al lui Chris Evans, fie de la partitura telefonată a lui Robert Downey Jr. Evident, mai sînt și alte personaje, dar și ele, asemeni celor doi de mai devreme, stau la ani-lumină sub ratonul ăla antropomorf.

Avengers: Endgame. R.: Anthony Russo, Joe Russo. Cu: Chris Hemsworth, Robert Downey Jr., Chris Evans.

 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]