Croitorul care a cusut pelerina, fracul și căciula albă ale Ordinului „Mihai Viteazul” trebuie să fi avut în minte chipul și statura căpitanului Pârvu Boerescu, pe care combinația cădea perfect. Arătos și impunător, cu privire de erou ostenit, Pârvu Boerescu era în stare să pună în umbră regi și regine, dacă-l lăsai să poarte ținuta de paradă.
S-a născut în casa căpitanului Constantin Boerescu, tatăl său, veteran în Războiul de Independență, care s-a întors de la Plevna cu un glonț norocos în umăr și un pic surd. Poate că de aceea n-a auzit disperarea fiului său, sătul, de mic, de militărie. Pârvu a copilărit o vreme la București, printre ordonanțele și ofițerii tatălui său, apoi a fost trimis la Iași, la Școala Fiilor de Militari. Nu s-a bucurat mai deloc de haina civilă, fiindcă au urmat Școala Militară de Infanterie și Școala Superioară de Război. Între 1906 și 1910, a fost trimis în Germania, la Școala de Război din Metz, Școala de Echitație din Paderborn și Regimentul 15 Dragoni al Cavaleriei Prusace din Haguenau. Așa încît, în vara lui 1916, cînd România se pregătea să deschidă lunga serie de înfrîngeri în fața Germaniei, Bulgariei și Austro-Ungariei, Pârvu era tobă de învățătură și sătul de militărie.
Dar călărea atît de bine, vorbea atît de cursiv și trăgea atît de precis cu armamentul depășit al armatei române, încît a fost selectat imediat ca ofițer de Stat Major la Armata I. Pe atunci nu exista ceea ce azi se numește serviciu de informații, iar Pârvu Boerescu a fost însărcinat să acopere această lipsă. Cînd au început luptele, a fost trimis să raporteze situația de pe diferite fronturi și să transmită ordinele de acțiune, dar Pârvu nu s-a mulțumit cu atît, fiindcă de multe ori generalii români erau depășiți de evenimente. Așa că Pârvu Boerescu evalua situația, raporta ceea ce i se părea convenabil, apoi transmitea propriile ordine și viziuni tactice, care îmbunătățeau situația. De cele mai multe ori lua personal comanda și, fără să-și mai anunțe superiorii, rezolva lucrurile pe loc, pretinzînd că execută ordinele venite de sus. În octombrie 1916, la Sîmbotinul, într-un moment în care confruntarea cu trupele germane mult mai numeroase ar fi dus la anihilarea unui regiment de infanterie românesc, căpitanul Boerescu a luat acțiunea pe cont propriu, a mutat efectivele din fața inamicului și a atacat din flanc, conducîndu-și oamenii în linii de trăgători prin barajul de artilerie al nemților. A reușit, astfel, o importantă victorie de poziții, pe care generalii care dăduseră ordinele greșite și-au trecut-o în palmares.
Pârvu Boerescu a fost un strălucit ofițer de informații și operațiuni tactice. A condus detașamente speciale, a capturat documente secrete de la inamic, a coordonat ambuscade și lovituri de precizie. A luptat activ pe fronturi, în fruntea soldaților, luînd locul comandanților speriați, și a organizat dezarmarea trupelor rusești dezertate, care jefuiau Basarabia. A primit Ordinul „Mihai Viteazul”.
Spre norocul lui, după război a rupt-o cu milităria și s-a apucat de afaceri. Pescuitul, o pasiune pentru care nu avusese timp pînă atunci, l-a ținut departe de politică și l-a umplut de bani. A înființat, pe lîngă Reprezentanța Industriilor Străine, Întreprinderile Pescărești Boerescu, și a scris cărți despre primul război. Astfel, comuniștii l-au lăsat să moară de bătrînețe, la 90 de ani, legînd monturi de plătică și caras.
2.054 de vizualizări
