Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Eroul mort și înviat

Zoom Eroul mort și înviat

În lunca Dunării, în satul Cetate și în pădurea de plopi ce mărginea apa, orchestra bălții își urma neîntrerupt concertul. Orăcăitul, măcănitul, țîrîitul, chirăitul, bîzîitul și clămpănitul se împleteau într-un fundal sonor vechi de cînd lumea, pe care nimeni nu-l mai auzea. Pe lîngă muzica bălții, în Cetate înflorea și arta pescuitului, expusă de dimineață pînă seara pe maluri, odată cu setcile, vîrșele și năvoadele întinse la soare. Crapii despicați pe spate, puși la uscat, somnii afumați, atîrnați în sălcii, și bătcile sărate, agățate la streașina caselor, alcătuiau marea expoziție sătească a sfîrșitului de secol XIX, pe care o vizitau mai cu seamă muștele și țînțarii.

Teodor Grigoriu s-a născut în acest Barbizon pescăresc în 1896, fără să atragă cu nimic atenția asupra lui. A fost un copil cuminte și visător, care n-a arătat nici o pasiune pentru pescuitul la plută, la pripon sau la prostovol, dar a mîncat fără să crîcnească, pînă la vîrsta liceului, plachie și storceag, și a băut apă doar din Dunăre, așa cum cereau vremurile. Liceul l-a terminat la Craiova, pe undeva pe la mijlocul clasei, iar figura lui de băiat modest, în banca lui, n-a fost reținută de aproape nimeni.

Cu toate astea, pe 6 august 1917, Teodor Grigoriu se află în compania de mitraliori a eroicului căpitan Ignat. Băiatul timid e acum sublocotenent și urmează să intre, în cîteva minute, în cea mai îngrozitoare încleștare de la Mărășești: lupta de la Răzoare. Artileria germană își oprește tirul și cele cinci divizii ale generalului von Morgen iau cu asalt frontul românesc dintre Panciu și Mărășești.

Pădurea Răzoare devine repede punctul fierbinte al atacului, fiindcă pe aici speră nemții să străpungă linia de apărare. Von Morgen trimite trei batalioane de infanterie sprijinită de mecanizate să forțeze liziera, dar căpitanul Ignat e acolo și rezistă cu cele șase cuiburi de mitralieră. Cînd gloanțele s-au terminat și germanii au continuat să vină, căpitanul Ignat a ordonat atac la baionetă. Sublocotenentul Grigoriu a căzut în fruntea plutonului său, cu sabia într-o mînă și cu pistolul în cealaltă. Alături de el au căzut căpitanul Ignat și cei 180 de soldați ai săi. Nemții au fost întîrziați, iar generalul Popescu a avut răgazul să aducă întăriri și să respingă inamicul din Răzoare.

Din pricina căldurii, românii luptaseră aproape despuiați. În amestecul de cadavre răsucite, încolăcite și amputate, ofițerii puteau fi recunoscuți după cizme. Sîngele și pămîntul amestecaseră uniformele între ele și era greu de deosebit între morții nemți și cei români. Corpul sublocotenentului Grigoriu, împușcat în umăr, în obraz, în piept și în șold, a fost ridicat de sanitarii germani și transportat la Focșani, fiindcă dăduse semne de viață. A fost operat de colonelul Stauffenberg, salvat din ghearele septicemiei și trimis într-un spital din Germania. Apoi, cînd doctorul de campanie a descoperit că pacientul înjură în limba română, Teodor Grigoriu a fost expediat în lagărul de prizonieri din insula Strahlsund, de unde a fost repatriat pe 5 iunie 1918.

După război, Teodor Grigoriu a redevenit omul modest care fusese și a dus o viață retrasă, neobservată. Cînd a fost gata mausoleul de la Mărășești, douăzeci de ani mai tîrziu, numele lui a fost gravat chiar la intrare, alături de eroii morți la datorie în compania căpitanului Ignat. Armata încurcase registrele cu pierderi și, astfel, Teodor Grigoriu a fost primul erou mort din istorie care și-a văzut monumentul.

Peste cincizeci de ani, comuniștii l-au descoperit în Craiova și, după ce au ezitat între a-l trimite la Canal sau direct la pușcărie, cineva a avut ideea să-l decoreze. A fost făcut colonel, apoi general și acoperit cu medalii. A murit în 1974, după ce, vreme de 38 de ani, mausoleul îl declarase mort.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Șato falit

    21 ianuarie 2020

    Anul trecut, cam pe vremea asta, am intrat ca un domn într-o bancă, fluturîndu-mi hlamida gloriei, și am ieșit într-o jumătate de oră, ponosit ca un homles fără pensie și […]

  • Pe cale de dispariție

    21 ianuarie 2020

    Gîndacul croitor al stejarului a apărat Valea Oltului mai îndîrjit decît au făcut-o dacii lui Scorillo și ai lui Decebal. A oprit buldozerele, planul de fezabilitate și fondurile europene doar […]

  • Răul cel mai cinic

    21 ianuarie 2020

    A devenit extrem de plictisitoare, ba pe alocuri chiar enervantă, mantra asta cu alesul între răul cel mai mic și răul cel mai mare. Sunt din ce în ce mai […]

  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]