Europo, tu știi cine suntem noi, fă?

Europa este o vacă bătrână și fandosită. Pe bune. De când a păcălit-o Zeus, transformându-se în taur, Europa se comportă fix ca o junincă răsfățată, căreia nu-i ajungi la nas nici cățărat pe cele mai înalte clădiri ale lumii. Sclifosita naibii umblă numai cu nările-n vânt și nu se uită decât la ăia de-i sunt de-o seamă: păcălicii Olimpului, pământenii care au gustat nemurirea din pistilul zeilor, dar au scuipat în șervețel. Cu noi, amărâții din Est, Europa nu se-ncurcă. Ea, o gâsculiță care a străbătut Mediterana, din Fenicia în Creta, în spinarea unui obsedat sexual care-a lăsat-o cu doi plozi și s-a întors la nevastă. Ea, care nici măcar nu s-a născut pe-aici, ci taman în Orient. Ea, o toantă cu tendințe sinucigașe. În fine, amărâta asta e atât de înfumurată încât nu ia în seamă dorințele aproape poruncitoare ale celor mai mari jurnaliști pe care i-a dat Universul de la Big Bang încoace.

Căci Europa, ca să-i spunem pe nume bătrânei parașute, întru eternă aducere aminte, chiar ignoră în mod inexplicabil părerile mai mult decât avizate (Ce păreri, de fapt? Le putem numi chiar adevăruri supreme!) ale celui care se descrie cu modestie drept “jurnalist care dă cu bățul […] la psnews.ro și pe sticlă la B1”, deși este, de departe, cel mai mare gânditor, unicul jurnalist onest și inegalabilul urlător video care, în cărțile de istorie universală, va fi amintit sub numele de Silviu Mănăstire.

Dar cum l-a ignorat curviștina aia de Europa pe domnul Silviu? Grosier l-a ignorat, vă spun eu. Căci domnul Silviu a scris un text. Ferm, clar, concis, fără posibilitatea unor interpretări jenante la care se dedau, deseori, unii dintre cei cuprinși de febra scrisului. Fără înflorituri, fără farafastâcuri stilistice. V-am zis că omul e cel mai mare jurnalist pe care l-a văzut Universul. Iar marii jurnaliști așa scriu: clar, logic, fără dubii și fără dileme. Dar să revenim. Domnul Silviu, așadar, a scris un text din care Europa trebuia să înțeleagă care este poziția sa în cazul refugiaților. Și cum să nu înțelegi, când însuși titlul este tranșant și de-o claritate diamantină: “NU vreau picior de refugiat la mine în țară! Nici de sămânță”. Adică, na, ce vreți mai clar de atât? Dacă citești textul lui domnul Silviu afli, poate pentru prima dată (căci omul umblă cu exclusivități, se știe), că “tâmpiții ăștia se omoară între ei de zeci de ani (de sute de ani)”. Mai afli că maică-sa are o pensie de mizerie. Mai afli, de asemeni, că “trebuie să fim idioți să-i aducem din proprie inițiativă” pe refugiați la noi în țară. Pentru că mama lui domnul Silviu are o pensie de mizerie (v-am mai spus, știu), pentru că România nu are creștere economică, pentru că suntem “săraci rupți în cur” și pentru că domnul Silviu nu vrea să audă nici un argument. Jur, așa scrie acolo: “Nu vreau să aud nici un argument, al crizei umanitare, argumente istorice sau de natură juridică”.

Deci ce trebuia să facă Europa după ce a citit textul acesta de o măreață profunzime literar-artistică? Dacă nu era o boarfă sinistră, Europa, după ce a citit acest text etc., ar fi trebuit să sune la ușa țării lui Mănăstire și să-i spună: “Vai, domnul Silviu, vă rog să mă scuzați. Dacă știam că dumneavoastră nu vreți refugiați, nici nu mă mai gândeam să vă trimit. Da’ nu-i prea târziu. Gata, vă tai de pe listă: România, zero refugiați. Motiv? NU vrea domnul Silviu!”. Da’ Europa nu și nu, a ținut-o pe-a ei, că cică să luăm nu 1.000, nu 2.000, ci vreo 6.000 de refugiați din ăștia tâmpiți, cum le zice domnul Silviu.

Fă, Europo, proasta satului global, păi tu știi cine e domnul Silviu? Zi, fă, știi? Nu știi, amărâto, habar n-ai! Că dacă știai, nu făceai din astea. Păi, domnul Silviu e ziarist, fă, de investigații. Mamă-mamă, ce-o să-ți facă pentru că nu l-ai ascultat. Dacă a apărut ceva despre tine pe Google (și sigur a apărut), te sparge domnul SIlviu. Să vezi ce Dosar de continent îți trage, să vezi ce-o să urle la telespectatori demascându-te. Bine, ai mai putea să scapi dacă lași la ușa studioului o sacoșă cu ceva monedă unică europeană, nemarcată și neimpozabilă, da’, zău, nu știu. Auzi, să ignori tu ce-a zis domnul Silviu… Nu te văd bine, Europo, nu te văd bine…