Noi, românii, avem un cui împotriva Eurovision-ului. Nu există ediție netrecută prin furcile caudine ale inteligenței noastre seculare. Indiferent cine și cum cîștigă, de cum se dă rezultatul, încep urletele. Ca dovadă, în timpul spectacolului, Conchita Cîrnat n-a avut parte de nici o reacție. Bărbatul-femeie cu barbă a fost, s-a reprodus și a ieșit din scenă, dar n-a părut nimănui mai straniu, mai special decît Dana Internationalsau Lordi. Vuietul s-a iscat la mijlocul votării, din clipa în care enigma vieneză s-a detașat. OK, da' ce-are a face Eurovision-ul cu zidul nostru cultural? Brusc, distinși cărturari românești și oameni grei ies la rampă, cu spume. Iată o mostră spumoasă:
"Femeia cu barbă e doar încununarea tîmpeniei multiculti, multisexi, politcor. Palmes d'Or, Oscar, Nobel etc. sînt covîrșitor ideologizate. Crește fondul de comerț al dușmanilor libertății. E exact ce au vrut. Ne-au/am slăbit din interior prin coruperea tineretului, relativizarea valorilor, degenerarea elitelor, emascularea bărbaților, uciderea pruncilor nenăscuți. De două secole s-a distrus nucleul dur al valorilor civilizației noastre. În timp ce noi ne sinucidem demografic, cultural, militar, moral, identitar, cu maximă voioșie, alții își ascut săbiile. Istoria civilizației nu este despre delfini, hipsteri și bărbați cu rochie, ci despre dominație, prestigiu, virtute și, adesea, război."
Strașnic le mai zice Adrian Papahagi. Alo, Mungiu, Puiu, Netzer, băieți, dați, bre, premiile înapoi! De atîta decadență, nici nu mai știm încotro s-o luăm. La ei e jale. La noi e jale. La ruși e jale. E, clar, ciuma lu' Ponta, că vin valuri de femei cu barbă. Nu mai lipsește decît concluzia: "Votați PMP!".
Numai că fost ca la Mari români, în urmă cu opt ani. Soseau voturi în neștire, din Anzi și Cordilieri, pentru pastorul Wurmbrandt. Apoi, organizatorii au pus mîna pe mail-urile prin care comunitatea evanghelică se mobiliza pentru a-l face cel mai mare. Apoi și BOR s-a băgat, și ea, pe fir, de l-a întronat pe voievodul cel scund și degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat! Ei bine, Eurovision-ul nu se deosebește cu nimic de păcălealea de mai sus. În clipa în care s-a dat drumul la 20 de voturi pentru un singur apelant, soarta concursului a fost scrisă. Nu-s nici decadența, nici săbiile putrefacției capitaliste. Un grup mic, dar vesel, a votat de i s-au înroșit antenele. Și cu asta, basta.
8 vizualizări
