Vă informam într-un articol apărut în ediţia online a săptămânalului nostru că, în 1986, Securitatea reuşea să racoleze ca informator un ultracunoscut şi hiperinfluent satrap al lumii medicale româneşti, care va activa până la revoluţie sub numele conspirativ „Preda“. În motivarea racolării, căpitanul Costică Păun din cadrul Direcţiei a III-a Contraspionaj, ofiţerul de legătură al sursei „Preda“, va invoca contactele primejdioase pe care le cultivă, cu cetăţeni străini, anumiţi cercetători români în domeniul ştiinţelor medicale şi că „Preda“ îi cunoaşte pe câţiva personal, iar cu unii chiar colaborează pe plan ştiinţific, fapt care ar ajuta la supravegherea acestora.
Paranoia regimului ceauşist atinsese deja cote paroxistice şi Securitatea deschidea dosare de urmărire, pe bandă, tuturor persoanelor care călătoreau în străinătate. Nici faptul că „Preda“ era deja membru al PCR n-a constituit un impediment pentru Securitate, care va reuşi să obţină o dispensă din partea conducerii superioare a partidului şi să-i dea valorosului informator o identitate conspirativă. În 1986, sursa „Preda“ era şef de lucrări în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti.
La rândul ei, sursa „Preda“ călătorea des în străinătate, fapt care îi permitea să se afle nu o dată în anturajul unor colegi cercetători, suspectaţi de Securitate că şi-ar putea „vinde ţara“. Între 1986-1989, „Preda“ a conferenţiat la universităţile din Graz, Viena, Louvain, Heidelberg, Würzburg, Frankfurt, Tokyo, Nagoya, Oxford, Seattle sau Stanford, după ce în 1977 s-a specializat la Universitatea din Leiden, Olanda (Postdoctoral Fellow), iar în 1981, la National Institutes of Health, Bethesda, Maryland, SUA (Fogarty International Fellow). Ţinta lui „Preda“ era obiectivul „Pavel“.
La data de 12.09.2008, persoana urmărită de „Preda“, unul dintre cei mai reputaţi biofizicieni români, a formulat o cerere adresată CNSAS, prin care ruga să intre în posesia dosarului de urmărire întocmit de fosta Securitate. În cele 1.600 de pagini ale dosarului apărea de nenumărate ori numele de sursă „Preda“. Întrucât urmăritul avea suspiciuni serioase legate de identitatea reală a sursei, a cerut CNSAS date suplimentare legate de statutul acesteia. Conferenţiarul universitar dr. Virgiliu-Leon Ţârău, vicepreşedintele CNSAS, a dat curs solicitării: „(…) Persoana ce figurează cu numele conspirativ «Preda», în dosarul menţionat anterior, este una şi aceeaşi persoană cu numitul Laurenţiu Mircea Popescu, născut la data de 15.04.1944 în Câmpulung Muscel“.
Numitul Laurenţiu Mircea Popescu, zis Don Lorenzzo, este una şi aceeaşi persoană cu membrul titular al Academiei Române, Laurenţiu Mircea Popescu, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Medicale, cu profesorul de Medicină Celulară şi Moleculară la Facultatea de Medicină Generală, din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, cu directorul general al Institutului Naţional de Patologie şi Cercetări Biomedicale „Victor Babeş“ şi cu preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale.
Toate aceste titulaturi îl acuză pe Don Lorenzzo de fals în declaraţii, deoarece, la numirea în respectivele funcţii, titularul a fost obligat să declare, pe propria răspundere, dacă a colaborat cu Securitatea. Practic, Don Lorenzzo a răspuns de patru ori că nu a colaborat cu Securitatea, bazându-se pe decizia nr. 98/2004 emisă de CNSAS, că nu a colaborat cu Securitatea ca poliţie politică. Mai mult ca sigur că, la data emiterii deciziei, actele doveditoare nu fuseseră încă predate CNSAS de către SRI.
Până la data redactării acestui material, redacţia noastră nu a reuşit încă să ia legătură cu Laurenţiu Mircea Popescu. Urmăritul „Pavel“ a insistat în mod expres ca numele lui real să nu fie dat publicităţii. „Pavel“ ne-a declarat că Laurenţiu Mircea Popescu a fost, înainte de revoluţie, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi. La data de 18 noiembrie a.c., s-au desfăşurat alegeri la Academia de Ştiinţe Medicale, iar domnia sursei „Preda“, recte Laurenţiu Mircea Popescu, alias Don Lorenzzo, a luat sfârşit, fiind înlocuit cu academicianul Irinel Popescu.
VEZI LA GALERIA FOTO CHITANŢA DE LA SECURITATE ŞI RĂSPUNSUL CNSAS.
Interesanta continuare, parca anume facuta sa ascunda identitatea urmaritului „Pavel”, desi intial autorul fusese ceva mai generos cu detaliile despre urmarit, dar misterios-criptic despre turnator.
Daca-i pe-asa, poate ca dl.Cornel Ivanciuc va avea bunatatea sa dea drumul si pe editia on line a continuarii la articolul „Incredibila şi fantastica poveste a unor spiriduşi de la Operă despre talentele lui Adrian Năstase”. Ca tare ma suntem curiosi si noi, astia aflati departe de tara, care n-au acces la edtia tiparita.
Multumim pentru atentie!
Are dreptate Nicu, domnule Ivanciuc, si eu asteptam urmarea la acel articol… Multumiri anticipate!
Hopa, s-a făcut şi completarea de rigoare în wikipedia 😉
@ Robert
Wikipedia sa fie, acum si cu link la sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Lauren%C8%9Biu_Mircea_Popescu
Acest „PAUL”, urmarit de Securitate, ce a păţit până la urmă? A fost arestat, condamnat, sau ce anume?
Dacă nu i s-a întâmplat nimic, eu nu văd ce rău a făcut ofiţerul şi colaboratorul său. Până la urmă, statul, oricare ar fi el, are dreptul să se apere împotriva duşmanilor săi, din interior şi din exterior. Aşa face oricare dintre statele lumii!