Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

F de la feminism, F de la faliment

Zoom F de la feminism, F de la faliment

Există filme glorios de proaste, capodopere ale antitalentului și totalei lipse de activitate cerebrală, filme care au publicul lor stabil, fidel, gata mereu și mereu să dea năvală nestăvilit în sălile de cinema pentru asemenea delectare rușinoasă. Dar pînă și astea, oricît de ironic ar suna, sînt perle rare ale cinematografiei.

Există însă, din fericire pentru cinefilii amatori de clasificări ale producțiilor descalificante, și filme care țin în bernă stindardul cafeniu al prostiei mediocre, excelente în inocularea spectatorilor cu o jenă cumplită pentru că participă, fie și pasiv, la o asemenea ignominie și campioane în cultivarea urii și a revoltei față de actul antiartistic, și ăla simulat mizerabil, de pe ecran.

Și astea sînt, vorba poetului, gîrlă, pentru că era nevoie de un afluent al apei sîmbetei pe care s-au dus banii investitorilor. Și, mai rău de atît, erau ticălos ascunse după afișe promițătoare, după campanii sforăitoare, după declarații incendiare, încît să lupte spectatorul amarnic cu răbdarea și, eventual, să și piardă, și lupta, și banii, și timpul, înainte de-a citi cîteva cronici lămuritoare.

Partea nasoală era că, fie și amînată de termenii unor înțelegeri între studio și critici, umilirea publică și ștampila de rebut erau inerente. Din fericire, evoluția socială, noua morală publică și setul de pitici discursivi cultivați cu încredere în doctoratele de studii de gen au venit cu o soluție minune de marketing, una care spală preventiv rușinea încă dinainte de-a fi aruncată din găleți gata să dea pe dinafară.

Se prea poate ca descoperirea să fi fost accidentală, deși Ghostbusters din 2016 a fost, în mod clar, mult, dar mult mai mult decît un accident. În orice caz, acel inglorious fiasco a dat ideea și tonul pentru cei chemați din vreme în vreme să apere cu gura și tastatura: “Nu e un film prost, e un film feminist!”. Bine, fie ca voi, dar care e diferența?

Diferența e de nuanță. În loc să fie roșul înfocat al rușinii, e stacojiul indignării. Dacă e feministă, calitatea de porcărie ocolită de spectatori este sublimată automat și pelicula devine, de fapt, o victimă patriarhatului, a reptilienilor și incelilor, asta ca să nu mai vorbim de vizigoți și gepizi. “Porcilor de bărbați, de ce n-ați plătit să vedeți un film despre care v-am urlat clar că nu e pentru voi?” Argumentul e tare. Bine, nu la fel de tare ca “Sînt supărată pe tine fiindcă am visat că m-ai înșelat cu o femeie pe care nici n-o cunoști!”, dar e în aceeași zonă de excelență.

Și, odată descoperit, panaceul a fost utilizat cu furie de român care a descoperit antibioticele. Terminatele: Dark Fate? Nu e un scenariu insultător într-o franciză care și-a atins limita logică de acum 30 de ani, pe vremea lui Terminator 2. Charlie’s Angels nu e un produs al disperatei lipse de idei și populat cu trei neica-nimeni. Amîndouă au sens să existe pentru că #metoo, #muhfeminism și #femeiaputernicășiindependentă. Altfel, riscăm să ajungem la anarhie, la Alien, la Tăcerea mieilor, la Sarah Connor cînd n-avea un rol idiot, la Leia cînd era prințesă și nu general făcut la apelul bocancilor lipsiți de talent, dar plin de glodul ideologiei.

Pentru că asta e, de fapt, problema. Poți să picuri stropi de ideologie în divertisment și, în doze măsurate de ochiul de alchimist făcător de minuni, pot da haz și savoare. Dar nu poți să substitui calitatea cu ideologie. Sau poți, dar ajungi la filme cu tovarășe agronomi, care vin la capătul lumii să crească recolta la hectar. Ce recoltă? Strict calitativ, aia pe care o găsea pe cîmp și țăranul din “Povestea poveștilor”.

Anul ăsta, nici n-a început bine februarie și Birds of Prey a respectat zicala murind pe limba ei de marketing. În mod ironic, tonurile de aiureală ideologică s-au regăsit mai mult în campania de promovare decît în filmul propriu-zis, acesta mărginindu-se să fie modest și la nivel de lozinci, și la nivel de calitate. Prin comparație, anteriorul Suicide Squad îi este net superior. Într-un fel, era de așteptat ca în spatele unei echipe preponderent de masculi să stea o echipă de femei puternice.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Coronavirusul, pseudonimul penibil al ciumei

    25 februarie 2020

    Arta a cochetat cu moartea la Carnavalul din Veneția pînă cînd măștile fascinante și grotești pe care turiștii și le-au tras fericiți pe meclă au fost înlocuite brusc cu o […]

  • Coronapirus

    25 februarie 2020

    Cel mai nou, puternic și neașteptat aliat al Opoziției e acum coronavirusul, care vine din Italia, pe vechiul drum al romanilor, să ia în stăpînire ce a mai rămas, după […]

  • Guberniul său

    25 februarie 2020

    „Poate dumneavoastră aveți treabă și noi vă reținem!“ Asta i-a spus un ziarist președintelui Iohannis luni, când acesta din urmă limitase numărul de întrebări pe care le puteau pune ziariștii […]

  • În căutarea țăranului pierdut

    18 februarie 2020

    Prin anii ’90, șoseaua dintre Craiova si Calafat purta la gît în plină iarnă salbe de potîrnichi și de prepelițe, care spre a nu fi detectate pe cîmpul înzăpezit de […]

  • Instinct primar

    18 februarie 2020

    Partidele bătrîne se închină la chipul cioplit al primarului. Și PSD, și PNL se prosternează la picioarele acestei divinități păgîne. Au primari mulți pe care vor să-i păstreze fiindcă fără […]

Cele mai citite