Săptămîna trecută, Tribunalul București a dat o sentință definitivă prin care nu admite cererea petenților Varujan Vosganian și Nicolae Manolescu-Apolzan de a fi recunoscut V. Vosganian ca vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Romînia. În aceeași sentință se precizează că Uniunea Scriitorilor nu e o instituție de utilitate publică. De ce? Fiindcă domnii N. Manolescu și V. Vosganian s-au cramponat ani în șir să susțină că Uniunea nu se supune OG 26/2000, ci unui decret din 1949 prin care se certifica înființarea Uniunii Scriitorilor ca „organizație unică a scriitorilor din Republica Populară România“. Decretul din 1949 fusese însă abrogat în 1990 printr-un decret-lege care prevedea dreptul la liberă asociere al scriitorilor, artiștilor plastici, muzicienilor, oamenilor de teatru și film. Totuși, în paralel, N. Manolescu și V. Vosganian au încercat, printr-o casă de avocatură, să înscrie Uniunea Scriitorilor în registrul fundațiilor și asociațiilor, dar fără a face dovada că Uniunea îndeplinește condițiile legilor în vigoare, ceea ce a constatat instanța Tribunalului București în sentința sa definitivă.
În ultima vreme, pe site-ul Uniunii Scriitorilor posta o avocată care anunța scriitorimea că poate sta liniștită. Viitorul Uniunii și mai ales al conducerii sale, N. Manolescu – președinte și V. Vosganian – vicepreședinte, era asigurat, în pofida unor scriitori care susțin contrariul. N-o să dau citate din anunțurile acestei doamne, infirmate de sentința definitivă a instanței de trei judecătoare. De aici însă se impun cîteva întrebări:
1. Cine va răspunde pentru faptul că Uniunea Scriitorilor nu este o instituție de utilitate publică?
2. Cine va da socoteală pentru inducerea în eroare a organelor statului și nu numai, care au luat de bune declarațiile lui N. Manolescu-Apolzan în cererile sale de subvenționare a Uniunii Scriitorilor și a revistei România literară adresate Ministerului Culturii, cereri aprobate, fără să fi fost verificată situația legală a Uniunii?
3. Ce se va întîmpla cu sentințele din zecile de procese intentate de N. Manolescu-Apolzan și de Varujan Vosganian, în numele Uniunii Scriitorilor, prin avocata C. P., deși nu aveau dovada legală că Uniunea exista în condițiile legilor din România?
4. Cine va plăti pentru banii publici atribuiți ilegal Uniunii Scriitorilor? (Cu două săptămîni în urmă, Ministerul Culturii a intentat o acțiune la Judecătoria Sectorului 1 pentru a recupera 51.853 de lei de la Uniunea Scriitorilor.)
Probabil că, în perioada următoare, Nicolae Manolescu-Apolzan și Varujan Vosganian vor încerca să arunce răspunderea acestei situații asupra lui Cristian Teodorescu, Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru. E de precizat deci că încercările noastre de a aduce în legalitate Uniunea Scriitorilor au fost zădărnicite sistematic de cei ce se pretindeau președinte și vicepreședinte ai Uniunii Scriitorilor care ne-au intentat peste optzeci de procese prin care au contestat alegerile organizate de noi și de ceilalți membri ai Grupului de Reformare a Uniunii Scriitorilor. Nicolae Manolescu-Apolozan și Varujan Vosganian și-au mai oferit și satisfacția ieftină de a ne exclude din Uniune, și de a folosi revista Uniunii Scriitorilor, subvenționată din bani publici, pentru a ne calomnia și defăima.
În ceea ce ne privește, am făcut și vom face în continuare tot ceea ce depinde de noi și îngăduie legile ca să readucem Uniunea pe linia de plutire, adică în legalitate.
1.702 vizualizări
