Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Fii erou pe banul tău!

Zoom Fii erou pe banul tău!

Adrian Sârbu și-a construit

singur-singurel imaginea de câștigător de alegeri și de făcător de președinți. Pentru că realitatea a fost mereu destul de departe de această imagine pe care fostul mogul nu doar că și-a construit-o singur, dar a și întreținut-o cu asupra de măsură.

PRO TV s-a lansat în forma sa actuală, generatoare de audiență și profituri, de-abia în 1995. Oricât de mare ar fi fost audiența postului în primul an de existență, vorbim, totuși, despre o televiziune generalistă, care, deși pe vremea respectivă mai producea și talk-show-uri, nu a rupt gura târgului ca influență politică absolut niciodată. În termeni reali, căci în imaginația acționarului Sârbu, Emil Constantinescu n-ar fi ajuns președinte fără sprijinul său. Or, totuși, pe vremea aceea exista mult mai multă presă și mult mai bună decât în ziua de azi, iar cititorii de ziare nu erau atât de puțini ca în ziua de azi. Pentru înfrângerea lui Iliescu a existat o coaliție informală ce conținea aproape toate cotidienele centrale și aproape toate săptămânalele naționale. Știrile PRO TV au jucat și ele rolul lor, dar n-au fost decisive. Și, totuși, având în spate un aparat de imagine performant, Adrian Sârbu a creat impresia că fără el și fără televiziunea lui n-ar fi existat o guvernare a CDR.

În 2000, PRO TV,

simțind potențialul de rating al lui Corneliu Vadim Tudor, a fost televiziunea particulară care i-a oferit acestuia cea mai mare expunere. Chiar și în momentul în care CVT amenința jurnaliștii cu suprimarea, PRO TV a fost surd la cererile societății civile de a limita spațiul pe care-l alocă promovării unor idei rasiste și antidemocratice. Vadim nu doar că n-a fost întrerupt niciodată în discursurile sale, dar parcă era încurajat să delireze, pentru că asta aducea audiență. Iar audiența aducea bani. Și l-a mai adus și pe dement în turul al doilea al alegerilor. Îngăduința PRO TV, a cărui influență era deja realitate în 2000, a făcut dintr-un măscărici penibil un favorit nu doar al pensionarilor nostalgici după comunism și securism, dar și un preferat al “generației PRO”, spălată pe creier cu show-uri strălucitoare și lipsite de orice consistență. Pentru a fi stăvilită simpatia de care se bucura Vadim printre tinerii amețiți de găunoșenia televiziunii-fenomen, a fost din nou nevoie de o mobilizare generală a presei scrise, a societății civile și a liderilor de opinie. Momentul în care Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu, printre alții, au îndemnat la votarea lui Ion Iliescu este unul cu adevărat memorabil. Și nici în 2000 PRO TV n-a decis președintele, căci dacă ar fi făcut-o, România ar fi arătat azi cu totul altfel. Probabil afară din UE.

Traian Băsescu n-a fost,

nici el, făcut președinte de către PRO TV. Căci PRO TV nu-l voia președinte pe Traian Băsescu, ci pe Adrian Năstase. Acesta a fost susținut de Sârbu cu toate armele pe care le avea în dotare, fostului premier fiindu-i dedicate emisiuni grețoase, precum cea în care a fost intervievat de Bogdan Chirieac și de Lucian Mîndruță, într-un excepțional exercițiu de supușenie sărbătorească în prag de sărbători. Și tot Adrian Năstase a fost cel care apărea preferențial la știrile PRO, cel care apărea în emisiunile Vacanței Mari și căruia PRO TV nu-i găsea nici o bilă neagră, spre deosebire de restul presei ceva mai libere, care cu greutate și sub presiuni comerciale inimaginabile își mai făcea încă meseria. Putem, așadar, să ștergem și anul 2004 de pe lista victoriilor prezidențiale ale lui Adrian Sârbu, căci nici atunci omul promovat masiv de el n-a câștigat. Despre 2009 nici nu mai merită să vorbim. Căci omul promovat de televiziunea în care Sârbu încă mai avea un cuvânt de spus a fost Mircea Geoană, nașul de cununie al lui Adrian Sârbu și al Janinei Ștefan. A dat Sârbu președintele în 2009? Da, o noapte.

Ei bine, realitatea fost învinsă de imagine,

căci Adrian Sârbu a reușit, totuși, să beneficieze de enorme scutiri de taxe și ștergeri de datorii tocmai datorită faptului că a pretins, fără să poată dovedi, că este un făcător de președinți.

Prima mare scutire de taxe a avut loc în 1999, prin Ordonanța de Urgență 16/1999, prin care Guvernul Radu Vasile scutea de plata taxelor de publicitate și reclamă toate instituțiile media care nu achitaseră aceste taxe până la momentul emiterii ordonanței. Deși ordonanța era generală, singura instituție media care avea datorii semnificative în domeniu la acea dată era PRO TV, care datora numai din aceste taxe peste trei milioane de euro.

În 2002, raportul de țară al UE despre România amintea la capitolul libertatea presei că PRO TV are datorii enorme față de stat și că, cerând reeșalonarea acestora, televiziunea începe să depindă de bunăvoința autorităților și-și cam pierde libertatea economică absolută. Surse ale epocii vorbesc despre faptul că Ronald Lauder, acționarul majoritar al CME, deținătorul PRO TV, s-ar fi întâlnit cu Adrian Năstase la hotelul Waldorf Astoria din New York, în timp ce Năstase se afla la lucrările Forumului Economic Mondial. La întâlnirea cu pricina s-ar fi discutat și situația datoriilor PRO TV, care deveniseră deja subiect de scandal pe bursă și de mare schismă în acționariat. La acea vreme, datoriile acumulate de PRO TV către stat ajungeau la două mii de miliarde de lei, adică aproximativ 50 de milioane de euro. Primul pas a fost ștergerea de către Mihai Tănăsescu, la vremea aceea ministru de Finanțe, a unor datorii de opt sute de miliarde de lei ale PRO TV către stat, iar anul 2004 l-a prins pe Sârbu mult mai puțin datornic.
Schimbarea managementului PRO TV,

după înlăturarea lui Sârbu, a scos la iveală nu doar datorii, ci și suveici financiare puse la cale, de-a lungul timpului, de către “făcătorul de președinți”. Alexandras Cesnavicius a fost cel care, spălându-se pe mâini de fostul manager și făcând curățenie prin acte, a dat pe mâna procurorilor informații solide despre evaziunea fiscală practicată de Sârbu în jurul studiourilor Media PRO și al altor firme din trust. Procurorii încă mai cercetează, căci cauzele sunt multiple și off-shore-urile nenumărate, dar se vorbește despre prejudicii de peste 20 de milioane de euro.

Nici noul trust al lui Adrian Sârbu,

Mediafax Group, care mai conține agenția de presă, un ziar online, un ziar de sport online și câteva alte site-uri lipsite de importanță, nu o duce mai bine, intrând în insolvență la finalul anului trecut. Datoriile către stat acumulate de Mediafax Group se ridică la nu mai puțin de 21 de milioane de lei, jumătate reprezentând neplata TVA, iar celaltă jumătate reprezentând neplata dărilor aferente salariilor angajaților.

Așadar, la Adrian Sârbu înșelarea statului, în speranța că vreun politician va pune botul la imaginara sa influență și-l va scuti de datorii, este un modus operandi. Așa se descurcă în afaceri de douăzeci de ani, așa ar fi vrut să meargă și mai departe. Aparent, nu se poate, iar faptul că Mediafax Group a intrat în insolvență și în atența procurorilor e semn că promisiunea datoriilor bine șterse n-a fost decât o nouă imagine fantasmagorică proiectată de creierul unui om creativ, chiar și în ticăloșie.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    citit. iesit in ger si cumparat revista de drag

  2. #2

    Gresiti reducand totul la presedinti, pretentia sa de influenta merge in toate directiile guvernarii. Pe de alta parte uitati ca adevaratul vinovat este fiscalitatea uriasa din Romania care este neeconomica, nesanatoasa si transforma pe toata lumea in ticalosi cu sau fara de voie.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale