Moş Spielberg a aflat de existenţa lui Tintin cînd un critic i-a comparat proaspătul “Raiders of the lost ark” cu aventurile personajului imaginat de şugubăţul belgian Hergé (Georges Prosper Remi). Ei bine, acum pot să mă dau şi eu critic de film şi s-o spun: cele 107 minute de animaţie m-au făcut să mă simt mai bine ca la un film cu Indiana Jones. Mult mai bine.
Nu vă spun o vorbă despre poveste. Am încercat, rezumatul sună sec şi fără haz, e ca şi cum v-aş povesti despre crème au chocolat şi aş începe cu “ia o eugenie, să vezi cum e”. Nu, mersi, mergeţi să vedeţi filmul, nu fiţi putori.
Pot, în schimb, să vă liniştesc de la început: nu vă fie teamă, scenariul nu a fost tîmpit pentru audienţa americană. Povestea îşi trage seva din sursele originale (e o compilaţie între The Crab with the Golden Claws, The Secret of the Unicorn şi Red Rackham's Treasure) şi o lasă să curgă lin pe ecran, în tot farmecul şi eleganţa ei. Afirmaţie valabilă şi în cazul poantelor (foarte probabil copiate mot-a-mot din originale) si care, culmea pentru un film făcut la Hollywood în ultimii ani, au haz. Foarte mult şi foarte sănătos.
Sincer să fiu, i-am fost recunoscător lui Spielberg că n-a simţit nevoia să supraliciteze şi s-a ghidat tot timpul după reţeta simplă a lui Hergé: o întîlnire hitchcock-iană plină de mister, o conspiraţie curioasă, o răpire serioasă, nişte personaje unidimensionale pline de savoare (cuplul ameţit de inspectori Interpol Thompson şi Thompson sînt preferaţii mei), sărit din vapor în avion şi din avion în deşert şi cîteva urmăriri de mai mare dragul chiar şi pentru un leneş ca subsemnatul, adept convins al conceptului “decît să fug mai bine îl iau la bătaie”.
Tehnic vorbind, filmul e o mică bijuterie. Nu spun că e primul film după Avatar care-şi merită pe deplin 3D-ul din coadă, chit că ăsta e adevărul. În schimb, zic liniştit că grafica e o încîntare, că vocile sînt lucrate aşa încît să remarci personajul şi nu actorul (lucru rar şi care merită apreciat), că muzica se lipeşte de acţiune ca moldoveanul de sticla cu vodcă şi că toate astea împreuna se amesteca şi dau un tot savuros.
PS: Ştiu, ştiu, sigur se vor găsi nişte hipsteri obosiţi care să strîmbe din nas că filmul nu are întorsăturile şablon de situaţie, că personajele nu-s complexe, că Tintin n-are şapcă… Aşa că reiau, poate n-am fost clar: e genul de film uşurel şi haios de la care pleci extrem de binedispus. Sau, pe americăneşte, “unapologetic, shameless adventure”.
The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn, SUA, 2011
R: Steven Spielberg.
Cu: Jamie Bell, Andy Serkis, Daniel Craig.
Scor IMDB: 7.8.
Unde: la orice cinematograf, preferabil 3D
