Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Finalul îngrozitor nu face filmul horror

Zoom Finalul îngrozitor nu face filmul horror

Teoretic, filmul de față era gîndit să fie Viagra pentru părul de pe ceafă. Să dea impresia că sala de cinema are aer condiționat ultimul tip, deși e doar un acoperiș de tablă pe patru pereți. Sau, cel puțin, să determine publicul să-și pună întrebări legate de natura umană. În definitiv, introspecția poate fi cea mai îngrozitoare experiență.

Faceți cunoștință cu Michelle. Posesoare de partener nașpa, motiv pentru care fuge de nebună cu mașina, numai ea știe unde. Muzica vag sinistră și cadrele trase de aproape, de atît de aproape c-ar determina un cetățean mai paranoic să creadă că există cineva nevăzut care o urmărește îndeaproape. Și să facă un atac de cord cînd scena drumului se termină cu o bușitură bruscă.

Din fericire, Michelle nu moare și filmul nu devine un preludiu la ultimul Exorcistul. Deși, probabil, o mică parte din ea și-ar fi dorit moartea. Mai ales cînd se trezește legată cu lanțul într-un beci dubios. Iar în cameră nu intră băiatul netalentat din 50 Shades of Grey, ci un gras bărbos fioros care nu vrea s-o violeze, ci doar să se asigure că se simte bine.

„Sînt blocată în pivnița unui ciudat care spune că mi-a salvat viața și pare să-mi vrea doar binele, deci pare logic să încerc să dau foc buncărului pentru că sînt o femeie independentă. Și nu suport lanțurile dacă nenoricitul nu mă leagă de calorifer!”

Zis și făcut. Nu, nu glumesc. Michelle dă foc unor chestii. E fată deșteaptă și proactivă. Deci intervine iar răpitorul – sigur e răpitor, pentru că nu e îndeajuns de frumos că să fie un romantic neînțeles – și o scapă pe proastă de la moarte.

Ai zice că, ajuns în acest punct, filmul ar trebui să-i dea două palme după ceafă și să-i explice doct: „Băi, analizează întîi situația, nu mai da iama ca rața la știi tu ce”. Și Michelle analizează atît de bine, încît decide că între „să vorbesc cu omul ăsta, să văd ce vrea” și „încep să urlu isteric pînă cînd îl uzez mental și mă cere de nevastă”, singura variantă acceptabilă e să încerce să-l spintece cu una din cîrjele pe care tot cetățeanul i le adusese. Din păcate, nu avea cîrje și pentru neuroni rupți.

După două încercări penibile și ratate, pînă și o femeie independentă ca Michelle se prinde că ar fi cazul să lase baltă planurile stupide de evadare și să asculte ce are salvatorul de zis.

Abia aici i-aș fi dat dreptate în încercările ei disperate de evadare. Cînd un băiat îți spune că te-a sechestrat în beci pentru că Terra e atacată de extratereștri care au dat cu gaze toxice și au distrus specia umană măcar în zonă, ei bine, atunci e perfect normal să-i dai cu sticla în cap, să-i furi cheile și să încerci să fugi. Partea nasoală e că nu apuci să ieși. Partea și mai nasoală e că de partea cealaltă a ușii e o chestie sinistră care urlă s-o lași înăuntru. Deci ceva-ceva o ști nebunul.

Prin urmare, te aliezi în secret cu al treilea locuitor al beciului, din bucăți mici de informații discutabile ajungi la concluzia că da, nebunul sigur e nebun și sigur a mai răpit și ucis o femeie în beci, faci un plan idiot de evadare, îi aduci moartea aliatului tău și, în final, distrugi totul într-o încercare disperată de-a fugi. Și fugi. Și ieși. Și afli adevărul.

Trecînd cu vederea scăpările grosolane de scenariu, pînă în acest punct filmul era acceptabil. John Goodman e un șef de beci absolut remarcabil și prestația lui ține filmul mai sus de mediocritate. Te uiți pentru că vrei să afli cine e, de ce are beciul, care e adevărul despre trecutul lui, de ce i-a răpit pe cei doi. Per total, e cam singurul personaj despre care îți pasă.

Din fericire, filmul își aduce aminte că e făcut la Hollywood, deci trebuie să involueze ca atare. Practic, finalul e echivalentul unui film de groază în care monstrul e o rîmă criminală fără nici o putere specială, iar victima, speriată de moartea care se apropie și ar putea s-o ajungă în cîțiva ani dacă nu apare un pescar sau o pasăre sau măcar un copil de 3 ani care să calce fiara, fuge, ia un pistol și se împușcă în picior.

Așa și aici. Dintre sutele de rezolvări interesate, scenariștii au ales fix varianta cretină. Da, alienii au invadat Terra. Da, gagica dă peste un alien imens. Da, îl face terci cu un cocktail Molotov. Pentru că de aia au traversat alienii galaxia, de aia au supertehnologie, de aia fug terranii de ei ca de ciumă. Pentru că pot fi învinși cu o sticlă de Drojdieru învelită în cîrpe de șters benzina.

E frumos cînd un film cu pretenții de thriller e făcut terci de dragul acțiunii tîmpe.

10 Cloverfield Lane. R.: Dan Trachtenberg. Cu: John Goodman, Mary Elizabeth Winstead, John Gallagher Jr.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

  • Curve n-avem, dar vă place organizarea?

    20 ianuarie 2025

    N-avem candidați la președinție, dar organizăm cu rîvnă alegerile. Avem data, noul orar de desfășurare, noile reguli. Avem o tentativă de limitare a libertății de exprimare și un pic de […]

Iubitori de arta