Deși scria de mulți ani despre fotbal, Fănuș Neagu nu prea dădea semne că se pricepea la ceea ce se întîmpla pe teren. El, cu metaforele, cu Dinamo și cu lumea lui de la Brăila. Era dinamovist fiindcă se împrietenise cu cîțiva jucători de-acolo, cu Dumitrache, „Mopsul”, cu Dinu, „Procurorul”, și cu unul dintre frații Nunweiller. Or fi fost și alții, dar pe ei îi țin minte din cronicile lui Fănuș din Luceafărul. Altfel însă, și la fel de bine, Fănuș ar fi putut fi și rapidist, măcar de dragul amiciției sale cu Rică Răducanu și cu Lupescu-tatăl, căruia i se mai zicea și Cocoșatul, fiindcă umbla cu capul în pămînt.
D.R. Popescu, în schimb (scriitorul, nu Dumitru Popescu-Dumnezeu, ideologul lui Ceaușescu și autorul de romane chinuite, cu care-l mai confundă unii), „citea” meciurile cu un talent de mare antrenor. D.R.-ul știa să-ți explice tot ce se întîmpla pe teren. Iar ca unul care mai avea și informații pe surse de pe la cluburi, inclusiv de la cele din Divizia B, unde se mai ducea să vadă meciuri, îți explica de unde se trăgeau rezultatele-surpriză, care mai totdeauna erau „aranjate”.
Așa că atunci cînd a fost înființat clubul Viitorul Scornicești, din comuna natală a lui Ceaușescu, D.R.-ul a comentat, cu o vizionară tristețe, că această echipă va ajunge în divizia A indiferent cît de prost joacă. Asta s-a și întîmplat, cîțiva ani mai tîrziu, și cînd, ca să ajungă din B în A, Viitorul din Scornicești cîștiga la scoruri inimaginabile, fără să sară în sus din cauza asta vreun ziarist de la Sportul popular și fără ca Fănuș Neagu, brăileanul cel rău de gură, să îndrăznească măcar să se mire în public de victoriile la scoruri miraculoase ale scorniceștenilor. Altfel, între amici, Fănuș zicea că pînă și în fotbal viitorul vine de la Scornicești.
După Revoluție, echipa comunei de baștină a împușcatului președinte a fost desființată mai întîi la figurat, apoi și la propriu. Fănuș n-avea nimic împotrivă, dar cum rămînea cu șefii de la federație care patronaseră acest circ al imposturii și cu arbitrii și echipele care-i ajutaseră pe ăștia de la Scornicești să ajungă în A? După care, luat de lehamite, prozatorului i-a cășunat și pe băieții de la Dinamo care se duceau să aprindă lumînări pe la biserică, ca să uite lumea că jucaseră în echipa Ministerului de Interne, adică a milițienilor, cum se zicea în tribune. Cine voia să-l întărîte pe Fănuș îi amintea că dacă Dinamo era echipa MAI-ului, era și echipa Securității, ceea ce-l făcea pe autorul romanului Îngerul a strigat să strige că băieții de la Dinamo jucau fotbal, nu se țineau de turnătorii și nici nu dădeau amenzi pe stradă. Iar el, ca brăilean ce era, nu se cinstea cu milițienii. Totuși, după revoluție, Fănuș Neagu n-a mai făcut cronică de fotbal.
