Toate rîcile și șobolănelile din fotbalul nostru au ieșit la iveală după ce ne-au bătut turcii. Miron Cozma, fostul antrenor-jucător al mineriadelor, i-a dat lecții de strategie lui Pițurcă. Meme Stoica a anunțat că nu știe cum să-i convingă pe steliști să mai calce pe la Națională, cărora li s-a tăiat, din cauza amenzii cu care s-a ales Iancu după ce a întins-o de la Naționala de tineret. Piți și-a pus și el cenușă în cap, apoi s-a scuturat și a zis că ar mai fi șanse de baraj. Or mai fi, dar iar ne-am întors la mica ciupeală și iar ne punem nădejdile în alții, de data asta în olandezi și-n lalelele lor, care sînt calificați, însă ar trebui să joace la victorie cu ungurii și cu turcii, de dragul nostru.
Ce n-am înțeles din zicerile la necaz ale lui Pițurcă a fost că jucătorii nu-și reveniseră fizic și psihic după meciul cu Ungaria. Fizic, treacă-meargă – la cîțiva s-a și văzut că-i trăgeau ghetele în jos –, dar psihic? Au intrat în depresie din cauza victoriei? S-au speriat că le-au dat ungurilor trei goluri? Nu era mai simplu, Piți dragă, să admiți că la ora asta noi n-avem mijlocaș ca Bourceanu, căruia i s-a văzut lipsa încă din primele minute? Și dacă ți-ai trimis trupa în teren cu ordinul de luptă „Important e să nu ne dea ei gol, că poate-i prindem descoperiți și le băgăm noi unul”, le-ai netezit drumul spre poartă băieților lui Fatih Terim. Că turcii au fost mai buni se vedea și de pe Lună, dar și noi i-am ajutat să-și vadă de treabă, mergînd la două capete, cu un joc scăldat, de pe urma căruia ei au știut să tragă foloasele. Un joc orientat pe atac le-ar fi dat de gîndit turcilor, care nu stau grozav cu fundașii, și le-ar mai fi scăzut din apetitul ofensiv. Iar dacă Pițurcă ar fi vrut un punct cu orice preț ar fi așezat trei linii în fața lui Tătărușanu, să-i strice planurile lui Terim și să-i enerveze el pe turci trăgînd de timp, din primele minute. Or ai noștri au fost prudenți în atac și au riscat în apărare, de i-au lăsat pe turci să-și facă jocul și să-și mai și tragă răsuflarea între două atacuri. În loc să schimbe partitura imediat după primul gol, Pițurcă a insistat cu această strategie a micii ciupeli, cu care jucătorii nu păreau să se împace. De aici impresia că toată echipa a jucat cu frîna trasă pînă a intrat în criză de timp și a început să alerge obosită după egalare, încît în loc să-i prindem noi descoperiți pe turci, ne-au taxat ei pe contraatac, de-a turbat publicul și i-a cerut demisia lui Piți. Culmea e însă că antrenorul care a schimbat în cîteva zile extazul cu agonia are dreptate. Mai sînt șanse să ajungem la barajul pentru Mondiale. Așa că nu ne rămîne decît să ne bandajăm speranțele, ca să le putem ține pumnii olandezilor, căci cu putirința noastră ne-am lămurit.
Nu, cu ,,putirinta” noastra nu s-a lamurit nimic. Mai avem de vazut daca batem Andorra. Ca la cum am jucat cu turcii nici nu am curajul sa ma gandesc la meciul cu Estonia.
De fapt, la cum jucam in genere, credeti ca meritam ajutorul Olandei ? Asa, de dragul fotbalului …