Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Garguiul

Zoom Garguiul

Alpha este un pui de dog argentinian care are patru luni și zece zile. Este deja mare, deși deloc fioros. Când va avea un an, probabil nu va mai arăta atât de drăguț ca acum și va inspira, unora, teamă. Acum, din fericire, nu o face. Se lasă alintat, mângâiat, scărpinat. Sunt copii care au cam înălțimea lui și cărora, fără să le fie deloc teamă, le vine natural ideea de a-l săruta. E un câine norocos, care, însă, mă ajută să văd orașul cu alți ochi.

De aproape o lună

ne plimbăm mult pe străzile Tulcei. Aplecându-mă deseori ca să strâng după el, când o comite pe trotuar, descopăr lipsa de civilizație a semenilor noștri. Oricât de des s-ar face curățenie, oricât de des ar trece cei de la salubritate pe o stradă sau pe un trotuar, nu te poți pune cu spiritul distructiv al oamenilor.

În chiar buricul unui oraș ce se vrea turistic descoperi spiritul acesta, uitându-te mai atent.

Și te întrebi de ce. De ce să arunci hârtii pe jos, când coșul de gunoi e la doi pași? De ce să fii aparent incapabil să-ți arunci deșeurile la pubelă și să le lași în mijlocul drumului? De ce să urinezi pe pereți, de ce să nu cauți un loc nu neapărat ferit pentru a-ți face nevoile? Care ar putea fi resorturile care să te determine să faci așa ceva?

Dăm vina pe autorități,

pe administrație. E cel mai la îndemână. Primăria nu face, cutare nu face și tot așa. Dar uităm ce facem noi. Vrem o țară ca afară, dar nutrim o lipsă de civism ceva de speriat. Dacă vedem un om aplecându-se să strângă în pungă rahatul câinelui ne pufnește râsul. Da, e amuzant. Mai bine să-l lăsăm acolo, că nu deranjează pe nimeni.

În Tulcea există,

după știința mea, un singur loc în care poți duce un câine să alerge. Dar și locul ăla s-a degradat în timp. Pentru că pare, uneori, o idee bună să mai rupi o bucată de gard sau să sari direct, ca să nu mai pierzi timpul deplasându-te până la poartă.

Când ai un câine de talie mare trebuie să-l plimbi destul de mult, mai ales dacă nu stai la curte. Și, eventual, să-l plimbi noaptea, ca să poată alerga, să se poată juca fără să deranjeze.

Și-atunci vezi ceea ce ziua nu prea observi.

Îi vezi pe oamenii străzii ghemuindu-se sub privirile disprețuitoare ale trecătorilor răzleți ceva mai norocoși în viață. Îi vezi pe bețivii întârziați care-și iau o bere de la ultimul non-stop al orașului, ca să o bea pe bordură, trăgând cu sete din țigara pe care, apoi, o vor arunca pe jos. Căci are cine să strângă. Îi vezi pe polițiștii care discută relaxați cu prostituatele, oferindu-le sfaturi și protecție. Mai vezi nuntași abțiguiți, care ar continua petrecerea în stradă, mai vezi câte o isterică pusă pe scandal pentru că muzica e prea tare pentru gustul ei.

E o altă lume, o altă viață pe care

până acum ai ignorat-o.

Poate că dacă fiecare am avea câte un câine care să vegheze asupra orașului ca un gargui simpatic am deveni ceva mai buni, mai atenți, mai empatici.

Sau poate nu.

Citeşte mai multe despre:

3 comentarii

  1. #1

    Un bun exemplu era sa “descoperi” orasul cu un caine ADOPTAT de la adapostul public.

    • #2

      De ce? Doar entru că ar da bine în ochii dumneavoastră. Eu câinele ăsta mi -am dorit, pe ăsta l-am căuta și l-am luat acasă. Nu cred că poate impune cineva cuiva ce câine și de unde să-l ia.

      • #3

        Am zis “un bun exemplu”, articolul fiind despre “mai buni, mai atenti, mai empatici”. In rest, sa va traiasca catelusul si sa va bucurati de el!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]