Săptămîna trecută mergeam şi eu, agale, către Muzeul Ţăranului Român, în vederea consumului moderat de băuturi alcoolice, cum ar fi berea, care are şi sare, şi zahăr, şi grăsimi, dar în cantităţi rezonabile – respect toate sfaturile sociale de la teveu.
Fix în faţa Clubului, un băiet frezat şi geluit trage Q-şăptilí cu numere de provincie lîngă bordură şi mă abordează: „Nu te supăra, de unde pot să cumpăr o şaorma pe-aici?“. Ştiam de unde se mănîncă în zonă şi mexican, şi libanez, şi indian, dar ca în Dristor şi în restul României, nu. I-am răspuns cu o ridicare din umeri şi mi-am continuat drumul, îngrijorat că şi de la MŢR au început să evadeze exponatele.
