Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Gena și sîngele

Zoom Gena și sîngele

Un prieten medic îmi spunea, cînd aveam vreo 23 de ani, că am gene de locuitor din jurul Mediteranei. Pe vremea lui Ceaușescu, la noi, discuțiile despre genetică n-aveau loc în public. Puțini erau cei care chiar știau ce se întîmpla în lume, pe această temă. Încît, în compensație, se fabula intens. Prietenul meu a plecat în Statele Unite după 1990. E pediatru. Pe atunci avea casă grea în România. Trei copii și nevasta casnică, iar el mai scria și poezii.

Ne întîlneam cam o dată pe săptămînă la el acasă, într-un bloc de pe Avrig, nu departe de Maternitate. El îmi citea ce poezii mai scrisese, eu lui cîte o povestire, uneori două, și apoi le luam la cercetat. Cu destulă bunăvoință reciprocă, augmentată de compania unei sticle de vodcă. Ca și acum, transpiram mult în nopțile călduroase de vară. Matei, doctorul, a ajuns într-o noapte la concluzia că aveam gene mediteraneene, fiindcă nu mă descurcam bine nici iarna, cînd dădea frigul, nici vara, cînd începea canicula. De unde părerea lui că în gena mea exista un trecut în blînda climă a Mediteranei.

Nu-mi prea cunosc arborele genealogic, ca majoritatea oamenilor de la cîmpie de la noi. Adică de mai sus de străbunicii mei, și dinspre partea mamei, și dinspre tată, încep legendele. Știam că tata era pe jumătate aromân, dinspre bunica, ai cărei părinți veniseră din Salomiștea, iar mama era româncă. Părinții ei erau născuți în comunele Șocariciu și Cocargeaua, ceea ce mă făcea să cred că aveau și ceva sînge țigănesc în vine, o explicație, ca să zic așa, genetică a urechii mele muzicale absolute, pe care o are și Petre, fiul meu cel mare.

Pe atunci locuiam într-un bloc de pe strada Popa Soare. Și după ce ne terminam noi doi discuțiile literare și de cultură generală, la plecare ne aduceam aminte de un subiect pe care nu-l dezbătuserăm cum se cuvine, așa că Matei mai făcea cîțiva pași împreună cu mine, în toiul nopții, de ajungeam pînă la mine acasă. Și cum uneori discuția nu se termina nici atunci, porneam înapoi spre Avrig, mai oprindu-ne pe drum, pentru cîte o controversă. Așa că, atunci cînd ajungeam în fața blocului său de opt etaje, se auzeau primele tramvaie care anunțau venirea dimineții. Discuția noastră despre gena mea mediteraneană a rămas în coadă de pește după ce l-am întrebat pe prietenul meu Matei pe ce se bizuia cu această ipoteză. Cîțiva ani mai tîrziu, el a fost nașul de botez al lui Matei al meu. Și fără discuții genetice nocturne, căci nu mai aveam cu cine să le port, fiindcă nașul plecase în America, Matei, care făcuse liceul de muzică și își făcuse un nume internațional de clarinetist, împreună cu Petre compozitorul, n-a dat examen la Conservator, ci la Medicină. Matei al meu, chiar dacă n-are ureche muzicală absolută ca fratele lui, transpiră vara aproape ca și mine și e suficient de arămiu la față încît să-mi întărească bănuielile binevoitoare că avem sînge țigănesc, nu mediteranean, în familie.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Stiinta contemporana ne pune la dispozitie metode de a stabili ascendenta cu un grad rezonabil de incredere (preturile nu sunt chiar mici, dar nici inaccesibile). Povestea este insa frumoasa. Pe de alta parte, semanati izbitor cu Gaius Marius (om politic si general roman, 157 i.Hr.-86 i.Hr.), sau cel putin cu bustul care-l reprezinta, aflat la gliptoteca din Munchen.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale