George a tradus Paul Celan, „mon vieux cœur de communiste”.
Reporter: Nazism, comunism, sinucidere. Cum definești Celanul acestor condiții extreme?
George State: În pofida evidenței că referințele istorice și biografice sînt importante și adesea decisive în ceea ce privește înțelegerea liricii lui Paul Celan, invocarea frecventă a ultimului dintre cei trei termeni aleși de dvs., sinuciderea, nu face decît să certifice eșecul comprehensiunii textelor. Prin urmare, mă voi raporta doar la primele două „condiții extreme”. S-a afirmat deja cu îndreptățire că, înscriind evenimentul în tonalitatea unei limbi, „Celan nu vorbea despre nimic fără a vorbi și despre Auschwitz” (Jean Bollack). Însă nazismul nu a fost pentru poet exclusiv o referință trecută, și astfel – din perspectivă istorică, chiar dacă nu și sufletește – depășită, ci una dureros prezentă: un exemplu este antisemitismul de după război, semn al Restaurației și al eșecului denazificării. Moralmente, Paul Celan a avut un puternic angajament de stînga, pe care îndeosebi poeziile scrise în ultimul său deceniu de viață îl confirmă în mod clar. De altfel, într-o scrisoare din 1962 adresată lui Petre Solomon, poetul îi amintea prietenului său bucureștean „mon vieux cœur de communiste”. În tot cazul, ceea ce tinde să devină o deprindere inconștientă în cultura noastră recentă, adică a compara nazismul și comunismul – și chiar mai mult, a le echivala – i s-ar fi părut ceva cu totul scandalos lui Paul Celan, ceva împotriva adevărului poetic și politic pe care îl rostesc textele sale.
Rep.: Ce spune Celan omului captiv lumii virtuale?
G.S.: Constatarea că omul este prizonierul lumii virtuale reprezintă numai o virtualitate. Și chiar acceptînd, virtualmente, că realitatea este însăși starea de captivitate a omului, cred că poezia lui Paul Celan poate fi o ieșire din prizonierat, o surmontare a limitărilor de tot felul, o eliberare.
Rep.: Cînd ți-a fost greu cu traducerea lui Celan? Spune aventura ta printr-un cuvînt greu de tradus din Celan.
G.S.: Wundgeheilt: tămădurănit.
Pe langa ca e o tampenie sa-l reduci pe Celan la comunism, e o tampenie si mai mare sa crezi ca esti prizonier acum si comunismul te va salva. E o religie falsa.
in fine, sa traduci Wundgeheilt ca tămădurănit e o alta tampenie lipsita de simt ontologic. In primul rand ca nu traduci in dialect moldovinesc, apoi nu traduci poezie occidentala matura in limbaj de tarani arhaici de pe aratura.
Ma rog, oamenii isi proiecteaza obsesiile pe tot ce pun mana. Pacat de Celan totusi.
Iar chestia cu nazism comunist e aruncata fara sa se ofere un raspuns, adica nazismul e barbar si comunismul e emanciparea? Cat de orb trebuie sa fii? Si asa, faci un idol, te ascunzi sub fusta lui si arunci asa ironic ca lui Celan i s-ar parea ciudata echivalarea. Pai cum explica Celan 60 de milioane de morti? Sau ce, numai suferinta unora e valida? Cealalta, pentru idealuri frumoase e buna ca reclama comunismului da bine pentru hippsteri alienati care nu au chef sa munceasca pentru un salariu si se victimizeaza?