Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ghici cîtă monstruozitate vine la cină

Zoom Ghici cîtă monstruozitate vine la cină

Totul are un preț. Mai mare sau mai mic, desigur. Nu vă gîndiți la bani, e prea meschin. Pentru Omul cu Agenda, misteriosul personaj care stă de dimineață pînă seara în restaurant și promite împlinirea dorințelor celor mai nebunești, banii nu fac nici două parale. Prețul lui – de fapt, prețul dorințelor – e mereu altul, pare-se dictat de voința infernalei Agende.

Pentru polițistul corupt și nemernic, banii pe care îi caută vor fi recuperați dacă distruge în bătaie pe cineva. Pe oricine. Agenda n-are preferințe. Pentru bătrînica disperată să-și smulgă soțul din ghearele Alzheimer-ului, prețul e să detoneze o bombă într-un local plin. Pentru mecanicul dornic să petreacă o noapte cu o fufă dintr-o revistă, dorința promite să devină realitate dacă va păzi o fetiță două săptămîni. De cine? De un alt client, care a ales-o și care acum trebuie s-o omoare pentru a-și îndeplini visul.

Și așa mai departe. Sîntem în plin suprarealism, ceea ce face puseurile de sinistru și monstruos ale scenariului să fie mult mai acceptabile. Iar cererile jucăușe, ridicole sau pur și simplu benigne să devină și mai ridicole decît ar fi în realitate. Scenariul dansează elegant cînd într-o parte, cînd în alta, uneori combinîndu-le cu arta pe care numai viața ar putea s-o facă.

Poveștile personajelor cresc, iau avînt, par să se frîngă, își schimbă cursul brusc pentru ca, fix înaintea previzibilului deznodămînt, să se smucească din nou, pe un alt făgaș, spre un alt final. În ciuda limitării – tot filmul petrecîndu-se la aceeași masă, filmată din toate unghiurile posibile, plus încă o duzină –, The Place nu poate fi acuzat că ar fi static. Regizorul nu are nevoie să arate urmăriri, bătaie, sînge și moarte. Tupeist, așa cum îi stă bine unui ins sigur pe meșteșugul său, Paolo Genovese mizează pe inspirație, pe jocul unghiurilor de filmare și pe mîna de actori excelenți care știu să surprindă un întreg episod de aventură în cîteva cuvinte și o privire cu tîlc.

„Sigur, le împlinește dorințele și le fură sufletele, nu?”, s-ar grăbi să comenteze spectatorul neatent. Ei bine, nu. Tonul filmului, grija regizorului pentru detalii și, mai ales, mutra impasibilă și parcă măcinată de tristețe a Omului cu Agenda spun altceva. El nu e un monstru. El hrănește monștrii. Cei care vin să-i ceară ajutorul dau piept cu propria monstruozitate și trebuie să aleagă. E, poate, prima alegere într-o viață în care dilemele s-au rezumat la chestii simple, sigure și irelevante.

Dacă i se poate reproșa totuși ceva unei pelicule care tinde să sclipească asemenea unei bijuterii rare într-o mare de sticlă goală hollywoodiană, atunci acel ceva e vaga lipsă de originalitate. The Place e inspirat de serialul The Booth At The End. Inspirat, adică poveștile au fost luate cu totul din primul sezon și traduse în italiană, aprope cuvînt cu cuvînt. Aproape. Diferența o dau detaliile și, uneori deznodămintele, mai bruște, mai tăioase, mai duioase sau mai bine însiropate în ambiguitate. Unde americanii au pornit cu tupeu și au preferat să continue pe drumul sigur, italianul a avut curaj să taie dulcegăriile și locurile comune și să ridice finalul cel puțin la nivelul premisei.

The Place. R.: Paolo Genovese. Cu: Marco Giallini, Alessandro Borghi, Sabrina Ferilli, Giulia Lazzarini, Vinicio Marchioni, Valerio Mastandrea, Silvio Muccino, Rocco Papaleo, Vittoria Puccini.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

  • Curve n-avem, dar vă place organizarea?

    20 ianuarie 2025

    N-avem candidați la președinție, dar organizăm cu rîvnă alegerile. Avem data, noul orar de desfășurare, noile reguli. Avem o tentativă de limitare a libertății de exprimare și un pic de […]

Iubitori de arta