Traian Băsescu a tras aproape un an să se întîlnească ochi în ochi cu Klaus Iohannis, dar s-a lovit de refuzul ferm al acestuia pînă cînd a părut că ar fi fost util în întoarcerea rezultatului alegerilor. A părut, doar, pentru că n-au ajutat nici sfaturile, nici sforăriile deja răsuflate. Dar Băsescu s-a ales măcar cu mai multă liniște și neurmărire penală în cîteva dosare care-l dureau. Iohannis s-a ales cu imaginea de nepriceput învins, care și-a pierdut și pîrghiile subțiri prin care putea controla delirul antisistem al predecesorului. Jucînd la mai multe mese, Băsescu a umflat potul de la Cotroceni, dar a pierdut la cina cu Ghiță, unde n-a reușit să-l bage sub masă pe “inculpatul fugar” înainte de a fi înregistrat. Acum se gîndește serios dacă atuurile pe care le păstrează pe stick-uri îl ajută sau mai mult îl încurcă. Deocamdată se pare că-l ajută, căci a dispărut de pe lista potențialelor spectacole judiciare.
Dar de spectacole judiciare e nevoie, căci căderea lui Coldea a deschis apetitul unora, care ar vrea s-o vadă și pe eroina anticorupției întinsă pe asfaltul realității. Iar eroina anticorupției, ușor disperată, ar scoate ceva de prin sertare, ca să țină vie flacăra speranței. Arestarea lui Ghiță ar fi fost show-ul anului și s-ar fi evitat multe bîlbîieli, dar protagonistul a refuzat elegant să participe, avînd deja contracte pentru alte scene. Băsescu e ușor inaccesibil în momentul ăsta, de Iliescu se ocupă alți procurori și oricum o arestare ar fi prematură după 27 de ani, dosarele lui Udrea avansează greoi, Bica a redevenit vedetă TV și tot așa.
Și uite-așa dispariția lui Ghiță a mărit miza, punîndu-i pe toți în încurcătură. Cel mai prost stau rămășițele binomului, care încă nu se pot hotărî ce să declare drept fals: acuzațiile lui Ghiță la adresa lui Coldea sau actele care i-au pus lui Carmen Iohannis în brațe o casă la care n-avea dreptul. Dar oricare ar fi concluziile comisiei de anchetă din SRI, un lucru e cert: Coldea a cel puțin la fel de răzbunător ca Iohannis.