Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Gospodarul model și un Casanova de Bulbucata

Zoom Gospodarul model și un Casanova de Bulbucata

În ultimii săi ani de viață, Petre Stoica apărea în București cu o paporniță încăpătoare în care ducea manuscrise, fotografii, ziare de colecție și cine mai știe ce altceva pentru Muzeul Presei pe care-l întemeiase la Jimbolia. Se stabilise acolo de o vreme. În București venea cu treburi, dar și ca să-și întîlnească prietenii, cu care se așeza la vorbă ca pe vremuri.

Poetul putea fi, deopotrivă, ceremonios și neprotocolar, tandru și șfichiuitor, dar în toate cele avea un ștaif  după care l-ai fi recunoscut dintr-o mie. Povestea cu miez, impecabil și în oralitea lui, ca și în scris, cu o voce care te învăluia cu aducerile sale aminte. Vorbea rar despre el și atunci pe scurt.

Petre Stoica era un observator al lumii, devotat prietenilor săi de odinioară despre care nu îngăduia să se vorbească de rău în prezența lui. Le știa și meritele, și scăderile, dar nu-i înghițea pe cei ce nu voiau decît să-i înnegrească. Îi înjura cu o politicoasă superioritate – dacă pot să spun așa. Cînd i-au apărut la Cartea Românească volumul de memorii Amintirile unui fost corector, urmat de jurnalul său de la Bulbucata, cu titlulViața mea la țară, fiindcă cenzura nu acceptase Însemnările cultivatorului de mărar, mai tinerii săi prieteni îi cereau să le spună și întîmplări care nu intraseră în cele două cărți, ceea ce Petre Stoica accepta, fără fasoane.

Apărute acum laolaltă,după ideea fericită a lui Marius Chivu, cel ce a făcut această ediție, a prefațat-o și a completat-o cu un cuprinzător și cît se poate util aparat de note, cele două cărți se transformă într-un continuum Petre Stoica, memorialistul și jurnalierul, la unsprezece ani după moartea autorului. În memorii, scriind despre alții, poetul mai spune cîte ceva și despre sine însuși, fără să insiste, e drept, dar cu acel orgoliu al bănățeanului care simte că e cazul să puncteze în ce relații era cu marii săi profesori și cu iluștrii lui prieteni și colegi de generație literară. Ciudat mi se pare că despre Nichita Stănescu nu există în amintirile lui Petre Stoica un capitol separat, deși oralmente Nichita era des pomenit de memorialist. Să fi fost din pricină că cei doi nu erau apropiați, deși colegi de generație? Sau din cauză că memorialistul nu voia doar să-l bifeze pe Nichita Stănescu în cartea sa? N-am de unde să știu.

Dintre profesorii pe care i-a avut la facultate, Petre Stoica îl preferă pe Tudor Vianu mai spectaculosului G. Călinescu. Din cauza relațiilor personale și a preferințelor literare comune? Iarăși n-am de unde să știu. De ce a scris Petre Stoica ultraelogios despre Sadoveanu, pe care l-a cunoscut la el acasă, în postura de mare clasic în viață? Iarăși nu știu. S-o fi făcut pentru a-și apăra textele encomiastice despre Sadoveanu apărute în revista Steaua de la Cluj? Sau pentru ca volumul său de memorii să dea bine la cenzură? Îmi place să cred că nu.

Cel mai amănunțit capitol al memoriilor lui Petre Stoica e dedicat lui A.E.Baconsky, protectorul și maestrul său. O capodoperă de portret în mișcare, nuanțat și lucid.

În jurnalul său de la Bulbucata, pe care Petre Stoica l-a publicat la Cartea Românească în locul promisului și niciodată scrisului său roman, te trezești că poetul îți povestește despre viața lui cotidiană la țară și despre performanțele sale de agricultor ordonat și harnic, spre deosebire de localnici, care îl exasperează cu lenevia și cu lipsa lor de cuvînt de onoare. Așa că, pînă la urmă, Petre Stoica se va întoarce în Banatul său, la Jimbolia, după ce și-a mîncat zilele și nopțile în satul de cîmpie de pe malul Neajlovului unde era recunoscut ca domnul poet, dar ajunsese să fie și bîrfit ca un Casanova local.

Petre Stoica, Amintirile unui fost corector.Însemnările cultivatorului de mărar, ediție de Marius Chivu, Editura Humanitas, 2019.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Dragi cetățeni români!

    3 decembrie 2019

    Klaus Iohannis nu-i chiar nepotul feldmareșalului Mackensen, dar cu siguranță cîțiva uncheși de-ai săi au bătut pas de defilare pe Calea Victoriei în 1916, cînd nemții au intrat ca-n brînză […]

  • România normală

    3 decembrie 2019

    Nimeni nu știe cum arată România Normală, cu atît mai puțin noul președinte Iohannis, care a apărat acest slogan cu fălcile încleștate, ca și cum s-ar fi temut să nu […]

  • Ruleta românească

    3 decembrie 2019

    Rar a fost dat României să vadă sinucigași mai talentați decât cei din Guvernul Orban. Ar fi, poate, un spectacol simpatic dacă nu i-ar afecta pe deja din ce în […]

  • Rușinea de a fi stîngist

    26 noiembrie 2019

    Datorită mamuților cu păr, cu burtă sau cu chelie din PSD, intelighenția românească de stînga, rușinată, se dopează cu praful marxismului prin cafenele obscure sau prin facultățile de Filosofie, așteptînd […]

  • Țară, țară, vrem președinte!

    26 noiembrie 2019

    Klaus Iohannis și-a anunțat candidatura la președinția României, pentru un al doilea mandat, în iunie 2018, cu aproape un an și jumătate înainte de alegerile prezidențiale. De atunci, KWI așteaptă […]