Eram pe la un shopping center de corporatiști care își permit să se mute în cartierele noi de la marginea Bucureștiului, cînd nevoia mă sili să-mi îndrept pașii spre un loc aflat sub spectrul eliberării.
Intru, apreciez curățenia, caut un loc de mă-nțelegeți, cînd atenția îmi fu atrasă de un cetățean care intrase furibund. Un biet tată de familie cu un copil de mînă și cu celălalt agățat salvator în brațe.
După respirația întretăiată și privirea care baleia cu panică stabilimentul, nu era greu să ghicești că situația era groasă. Și profund urgentă. Se uită omul și disperarea i se transformă în panică: pisoarele ocupate, stalurile pline.
Presat de eveniment, se întoarce către boțul bălai cu ochi mari din brațe și întreabă, așteptînd dezastrul iminent în fiecare cuvînt:
– Tati, ce faci?
Boțul îl privește cu toată inocența ochilor unui copil de doi ani și răspunde:
– Te iubesc, tati!
1.836 de vizualizări
