Chestiunea zilei – da’ ce zic eu? a umanității, a eternității, a infinitului și a altceva pe deasupra – e războiul intern dintre sînii USR. De cîteva zile, presa vuiește, iar pohta ce-a pohtit scandal cu orice preț își freacă… mîinile? picioarele? nasul? Nimeni nu știe. Pe scurt, pentru cititorul virginal care află azi întîiaș dată că s-a stricat spanacul în cîmpul literelor românești, să spunem: Comisia de Monitorizare, Suspendare și Excludere a Uniunii Scriitorilor, condusă de Mircea Mihăieș, a decis excluderea din breaslă a doi membri, Grigore Șoitu și Dan Mircea Cipariu, și avertizarea altor patru, Paul Cernat, Daniel Vorona, Peter Srager și subsemnatul. După faptă și răsplată. Își găsește sacul peticul și ajunge o bîtă la un sac de oale, iar cine se scoală de dimineață cade repede în ea. La votare, dl Srager și-a retras simpatia pentru Grupul pentru Reforma USR (GR-USR) și a fost, minune mare, iertat. Ah, despre asta era vorba. Te lepezi de Satana și toate-s ca mai ‘nainte. Unde nu-i durere, nici întristare nu-i.
Să dăm cuvîntul, politicos, părții adverse. Iată un rezumat, făcut de Radu Vancu, al limbajului folosit de opinenți, pînă în clipa înfruntării: Nicolae Manolescu: „Credeam că ești ticălos, dar ești chiar prost. Dă-mă în judecată că te-am făcut prost!” Către Rita Chirian: „Băi, femeie!” Într-un editorial din România literară, “Apelul e «jignitor», „un bizar exercițiu de iresponsabilitate colectivă”, „stupid”, „o formă de lașitate intelectuală” etc. Mircea Mihăieș: „fascism generaționist”, „anonimat vîscos”, „incredibilă vulgaritate de gîndire”, „autism intragenerațional”, „insulta isterică, stigmatizarea, exhibarea violentă a disprețului, invectiva, minciunile uluitoare și o vulgaritate rareori văzută în spațiul cultural românesc”.
Să intrăm nițel în capetele de acuzare. „Au fost sancționați cu avertisment dnii Daniel Vorona, Paul Cernat și Florin Iaru, cu consecința aducerii la cunoștința acestora a faptului că desfășurarea în mod direct sau indirect a oricăror activități împotriva USR sau a membrilor acesteia, de natură a aduce atingere prestigiului și imaginii USR, precum și nerespectarea normelor deontologice ale breslei scriitoricești sînt de natură să atragă sancțiuni statutare.” Da’ ce naiba au făcut acești domni, printre care și eu? Cică Paul Cernat a ajuns antisemit pentru că un om bolnav a postat ciudățenii pe pagina lui de Facebook (nu glumesc, zău, așa sună acuzarea!), iar eu, pentru afirmația dintr-un articol din 25 noiembrie 2015 că, din 1998, conducerea USR nu mai există în acte. Ceea ce pot proba cu acte doveditoare. Lăsîndu-l pe Paul Cernat să se apere singur, aduc la cunoștință publicului furios, venit în pragul casei cu furci și cu topoare, că așa e. Nu-s acte. Dacă nu-s, nu-s. Deci nu am avut nici o părere denigratoare, nu am știrbit nu numai ulciorul care merse de-atîtea ori la apă, darămite ditamai instituția, pe care, nemernicul de mine, ca un cîine turbat, voi s-o salvez. Dimpotrivă. Am spus adevărul. Așadar, vreau să mi se repereze onoarea. Și clondirul de mastică prima. Cei care trebuie excluși sînt exact cei care și-au bătut joc de această nefericită instituție, așa cum Antonie Iorgovan i-a feștelit Constituției fecioria. Hulpav, fără de rușine.
