Nașterea unui copil e un motiv de bucurie. Uiți de toate. De foame, de sete și de chestia aia numită somn, de care, spun legendele, te bucurai înainte de venirea micului terorist. Dar cine mai crede în legende? În fine. După ce trece șocul original, revii la realitate și te duci să te ocupi de chestiile legale, pentru că și angajații bugetari trebuie să-și justifice existența.
Prin urmare, iau dosarul și merg liniștit spre Starea Civilă din sector, să iau certificatul de naștere. Îl știți, actul care vi se cere pentru orice mizerie birocratică, mai ales cînd aveți buletin. Pentru că așa e statul român: ți-am dat buletin, deci act oficial cu poză și elemente de securitate care atestă că tu ești ăla și nu altcineva? Perfect, adu și certificatul de naștere, să nu creadă lumea cumva că am devenit normali. În fine. Găsesc ușa, bat, intru.
– Bună ziua, primiți cu un proaspăt cetățean?
– Primim, primim. Unde s-a născut?
– În spitalul X.
– Atunci nu.
– Aveți și un argument sau doar chef de bătaie?
– Să vă explic: spitalul X e în alt sector. Deci nu contează dacă părinții stau în sectorul acesta, nu contează că nou-născutul stă în sectorul acesta, nu contează că pînă și ultimul imbecil certat cu logica ar spune „Hai să facem actele acolo unde trăiesc oamenii aia”. Dumneavoastră trebuie să mergeți în sectorul în care e spitalul, pentru că așa știe statul să simplifice birocrația.
– Bine, mă duc în sectorul Y.
– Nu mai mergeți.
– De ce, e posibil să rezolvăm aici?
– Nu, acolo au închis deja. E trecut de ora 1.
Am ajuns în sectorul Y două zile mai tîrziu, timp destul ca să mă bucur că ăla micu’ nu s-a născut în cîmp. Atunci ar fi trebuit să fac un sat, să adun oameni, să le fac case, să fac primărie, să țin alegeri, să merg la Guvern cu alte acte care să ateste că, da, există satul și abia apoi să merg la Starea Civilă de acolo și să înregistrez nașterea.
Mi-e drag un formular sa completez/ Asa cum dupa Gutza mi-e drag ca sa dansez…
OK, inteleg, teoretic asa e, si chiar practic are mai mult sens (nu esti american doar ca te-ai nascut in curtea ambasadei SUA), dar sectorul in care locuiesti n-are spital/maternitate sau care-i justificarea de s-a nascut copilul in spitalul X din sectorul Y? Intreb nu pentru ca n-are omul dreptul sa-si nasca copilul unde vrea (de e posibil), dar vreau sa inteleg sensul deciziei autoritatilor.
PS: Intr-adevar buletinul are toate datele necesare stabilirii identitatii posesorului, dar aici e o disputa iconoclasta, adica unde-i domne cartierul general a lu’ Sfantu’ Duh?
Oameni buni, asa este normal peste tot. Buletinu este buletin iar pentru acte privind copii este necesar „certefecatul” de nastere. La spital se fac actele pentru copil, si tot la spital se poate ridica certificatul.
Cam asa este in toata Europa.
Asa e in Ioropa.., cum zici PROfund-Amentalistu’nost presidintili PAS..PAS ..
Adica stau fonctionarii frumos la birou,chiar in spital si, cu programare, coboara taticul din salon, semneaza si ia actele. Dureaza fix un minut.
Totusi, in Fr am auzit si ca un irlandez casatorit cu o romanca, suparat ca-i tot cereau francezii acte, urca dimineata in avion, declara copilul in IRLANDA, i se inmaneaza certificatul de nastere si revine cu avionul de seara in Fr.
Simplu.
Desi s-au laudat cu debirocratizarea romanii au in continuare motive sa-si faca acte in BG sau MD. Simplu. Muie ALL.