Cristina Modreanu îmi semnalează o luare de cuvînt a unui parlamentar român. Și-mi zice: "De mult n-am văzut așa o analiză tăioasă. Și așa concluzii greșite!". Neîncrezător, îmi pun ochelarii și citesc. E a lui Dan Cristian Popescu, deputatul Forței Civice. Citez: "Această instituție (ICR) a fost întemeiată cu scopul promovării culturii române în lume. Ea a devenit de-a lungul timpului doar o metodă de a plăti și a răsplăti o clientelă politică.
Vă atrag atenția asupra a ceea ce se întîmplă acum: Institutul Cultural Român – instituție ce ar trebui să se ocupe de reprezentarea culturii române în lume – este condus de o echipă ce nu se remarcă prin astfel de competențe. Conducerea instituției ce ar trebui să promoveze cultura română în lume, să inițieze și să mențină dialogul dintre oameni de cultură și artă din România cu cei din restul lumii, este alcătuită dintr-un diplomat fără competență în domeniul managementului cultural, un fost consilier local din București (cu studii de economie) și un fost șef al unei direcții sanitar-veterinare județene.
[…] Cred că a sosit momentul să punem capăt acestei anecdote bugetofage. Mai întîi pentru că este o instituție inutilă: de facilitarea contactelor culturale dintre România și alte țări au obligația să se ocupe atașații culturali din ambasadele României. Apoi pentru că este un efort bugetar inutil – sau util pentru cei care beneficiază direct de sinecurile și grant-urile acestei instituții. Iar statul român trebuie să se gîndească pe sine ca mai puțin cheltuitor."
Într-adevăr, dacă tot nu ne putem stăpîni să furăm ouăle de aur, mai bine să omorîm găina! Trăiască atașații culturali!
