I.G. Duca a fost cel mai bun absolvent al Școlii de Ego, Cinism și Rezultate „I.I.C. Brătianu”. Crescut la umbra mamutului politic, Duca a dobîndit o talie mică, dar viguroasă, ideală pentru pîndă și strecurat, pentru profit și carieră. Ca orice șef de cabinet al dinastiei Brătianu, și-a luat doctoratul în drept la Paris, s-a întors cu el în gură și l-a depus, dînd din coadă, la picioarele stăpînului. Stăpînul l-a mîngîiat pe cap și l-a răsplătit așa cum numai despoții știu să răsplătească. Tînărul Duca s-a trezit peste noapte director al Casei Centrale a Băncilor Populare, al ziarului Viitorul și deputat de Vîlcea. A fost ministru în toate guvernele liberale, ba chiar prim-ministru, funcție din care s-a fost retras odată cu încetarea semnelor vitale, pe peronul gării din Sinaia, la 30 decembrie 1933.
Înainte să fie asasinat de legionari, I.G. Duca a fost ministru al Instrucțiunii Publice, ministru de Interne, ministru de Externe și președinte al Partidului Național Liberal. Succesiunea la tronul Brătienilor s-a produs după ce Ionel și Vintilă au mers să ducă vești strămoșilor îngropați la Florica.
Duca a strălucit în special ca ministru de Externe, cînd, mulțumită francezei impecabile, aerului hollywoodian și masoneriei de rit potrivit, a fost ales vicepreședinte al Adunării Generale a Societății Națiunilor. Ideea lui, îmbrățișată de toți vecinii României, au fost alianțele mici. Mica Înțelegere, semnată de România cu Cehoslovacia și Iugoslavia, a zădărnicit planurile revizioniste ale Ungariei. Ultimele ambiții ale familiei Habsburg, care-și rumega pierderile imobiliare suferite în urma războiului, au fost lichidate de acest model al micilor alianțe, în care foștii iobagi se organizau în coaliții statale și combăteau diplomatic de la umbra tunurilor.
În decembrie 1933, premierul I.G. Duca era în plin război cu Garda de Fier, care defila cu pistoale și diagonală pe sub ferestrele statului de drept. Duca a arestat cîteva sute de arhangheli înfierbîntați, a scos în afara legii Legiunea și a interzis presa legionară. În campania electorală care a urmat, oamenii Căpitanului și Poliția au tras unii asupra altora cu muniție adevărată, dar polițiștii au țintit mai bine. PNL a cîștigat alegerile, dar Carol al II-lea nu era fericit cu rezultatul. Așa că, atunci cînd nicadorii l-au așteptat pe peronul gării din Sinaia, Duca nu era însoțit de cei opt polițiști obișnuiți. Și Carol, și șeful Siguranței au fost informați de pregătirea atentatului, dar au lăsat împușcăturile să răsune în aerul înghețat al stațiunii montane.
