Este, probabil, prima dată în istoria post-1989 a României când candidații din turul doi al prezidențialelor nu se întâlnesc pentru a avea o dezbatere înainte de alegeri. Legea nu-i obligă pe cei doi să se întâlnească, dar nu despre lege vorbim, ci despre un obicei strămoșesc pe care l-am deprins în același timp cu ficțiunea patriotardă din „Scrisoarea III” a lui Eminescu. Dacă Mircea și Baiazid au putut avea o dezbatere finală înainte de iureșul de la Rovine, e oarecum obligatoriu ca și candidații la prezidențiale să o facă.
Doar că tema dezbaterii dintre Ponta și Iohannis s-a transformat într-un circ. Fără pâine sau alte produse de patiserie.
Înainte de turul întâi nici măcar n-a luat nimeni în serios o dezbatere între cei doi. Credeam – speram, mai bine zis – că-și păstrează forțele pentru turul doi. Aiurea. Imediat după rezultatul din turul întâi, Victor Ponta a chemat la dezbatere. A pus primul piciorul pe teren și și-a atribuit subiectul. Un pas bun, deh. Și tot imediat, până să răspundă Iohannis, membrii de partid au început să-l atace că nu vrea dezbatere. De unde erau ei atât de siguri, fără ca omul ACL să fi răspuns? Păi, condițiile nu prea erau acceptabile. Adică nu erau deloc. Varianta cu patru dezbateri la patru televiziuni diferite poate părea OK doar celor care nu cunosc media românească. În realitate, totul ar fi fost dezechilibrat fățiș în favoarea lui Victor Ponta. Cumulate, rating-urile A3 și RTV sunt mai mari de câteva ori decât rating-ul adunat de pe jos al Realitatea TV și B1 TV. Ăsta e doar un aspect. Al doilea aspect se referă la orientarea politică a celor patru televiziuni. Toate, dar absolut toate trag, în acest moment, cu candidatul PSD. Nu vă lăsați amăgiți de faptul că, de dragul lui Iohannis, Rareș Bogdan poate minți cu cifrele reale în față. E un caz izolat și, în plus, pe 2 noiembrie, când a făcut-o, televiziunea respectivă avea doi acționari principali în libertate. Acum mai are doar unul. Așadar, un pas bun pentru Ponta și strategii săi, dar o capcană enormă pentru Iohannis.
Care Iohannis nici măcar strategi nu are sau, dacă are, îi plătește de pomană. Căci răspunsul lor a fost: nu mergem la televiziunile aservite Puterii, mergem însă la dezbatere în universități. Ninoo-ninoo! Articolul 7 al Legii educației naționale interzice foarte clar orice activitate politică în unitățile și instituțiile de învățământ, precum și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale. Scurt. Iar o dezbatere între doi candidați la președinție nu este doar activitate politică. Este propagandă. După ce, în februarie, declara nonșalant că poate fi și primar, și ministru, pentru că așa a fost și Ciorbea acum 18 ani, după ce că are problemele pe care le are cu legea 161/2003, care l-a pus într-o situație de incompatibilitate, Iohannis a contraatacat cu o propunere care, pusă în practică, ar fi dus la o altă încălcare a legii. Și parcă îl rugase Macovei să fie și el mai atent cu statul de drept, cu respectarea legilor și așa mai departe. Ghinion.
În aceste condiții, singura propunere cu adevărat decentă a venit de la – surpriză – Traian Băsescu. Pus deja la fezandat și băițuit din belșug cu alcool, animalul politic a mai avut o ultimă zbatere. Și le-a propus candidaților să se întâlnească la Cotroceni pentru dezbatere, iar aceasta să fie transmisă de oricâte televiziuni doresc acest lucru. Perfect. Din păcate, nici așa nu s-a putut. Pentru că nici unul dintre candidați nu vrea, probabil, cu adevărat să se întâlnească cu celălalt. Miștourile de la distanță în fața unui electorat captiv sunt mai profitabile decât confruntarea reală de idei și programe. Care idei, care programe?
Aaa, și să nu uit: ar fi existat și un moderator numai bun pentru această dezbatere, unul căruia, luați repede, nici unul dintre candidați n-ar fi avut ce-i reproșa fără a cădea în ridicol: Nicolas Don. Ce, ăsta încă nu și-a anunțat fanii de pe Facebook cu cine votează? Nasol, nu-i bun.
