Bine v-am regăsit, ca să zicem aşa. Deci am ajuns la Sihanoukville, în Cambodgia. Să mănînci cu cinci dolari oricît de mulţi creveţi, crabi şi peşti doreşti, în fiecare seară, pe plajă, doar în acel loc este posibil. Pe la ora 19 trece un tractor, adună tot ce se numeşte mizerie, apoi se instalează nişte cuiburi din perne în care să te tolăneşti, se creează nişte baruri ad-hoc, apoi vin nişte copii între 7 şi 12 ani, care îşi pun grătarele pe plajă şi cumpără peşte proaspăt de la pescarii care tocmai vin. Apoi ţi-l vînd ţie, pentru o sumă în plus.
Dacă ai mai mult timp de stat, trebuie să mergi în Bamboo Island, cu o bărcuţă care te costă un dolar de persoană. Ia 20 de oameni. Nu cred că e deloc riscant, doar dacă nimereşti o furtună. Dar, în principiu, dacă eşti în grup de şase-opt, plăteşti doi-trei dolari în plus şi renunţă să mai ia pe altcineva, doar ca să fii tu în siguranţă. În Bamboo Island (foto), un canadian şi un rus au deschis un minicamping cu 22 de căsuţe suspendate pe malul mării. Nu există televiziune, ci doar un generator care face lumină noaptea, pentru cîteva ore. N-ai apă curentă. E doar apă încălzită în timpul zilei, la soare, şi cu aia faci duş. Costă între 5 şi 10 dolari pe noapte, cu hamacele aferente în faţă. E un loc de stat cel puţin o noapte. Am văzut nordici care au rămas acolo cel puţin o săptămînă.
Spuneam de inconvenientul faptului că nu există avion între Siem Reap – Angkor Wath şi Sihanoukville. Or, asta înseamnă că trebuie să iei un autobuz. Nu-i vorba că e scump, dar călătoria durează o zi întreagă. Există şi varianta taxiului, care costă 45 de dolari. Eu am făcut drumul ăsta şi cu şi autobuzul, pentru că sînt minunate locurile în care opreşte pentru popasuri. Ai două ocazii să vezi Ho Chi Minh-ul, Saigonul, care este uluitor. Se simte influenţa ocupaţiei franţuzeşti. Vezi bătrîne vînzătoare de banane mici, care vorbesc impecabil franceza. Povestesc că au avut aventuri cu soldaţii francezi, cu care au trăit zece-cincisprezece ani. Este o lume fantastică, cu o arhitectură colonială uluitoare. Ce n-avem noi şi poate nu ne-ar fi stricat deloc.