Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Între critici

Zoom Între critici

A fost deseori povestită, cu hohotele de rîs însoțitoare, o scenă din copilăria celui ce semnează acest text, petrecută la Snagov-Sat, vivazi de biserica pe care Ceaușescu voia s-o mute din drumul lui nou.

Vizavi de biserică era o curte (mai este și azi), cu un nuc falnic (nu mai e) în care mă urcam pînă-n vîrf, spunînd de acolo felurite trăsnăi scriitorilor veniți în vizită. Mi-i amintesc perfect – după 35 de ani – pe Lucian Raicu și Sonia Larian, pe Geta și Gabriel Dimisianu, pe Dana Dumitriu și Nicolae Manolescu, pe Ana Blandiana și Romulus Rusan… Care a fost însă scena cu Eugen Simion? Din vîrful nucului, copilul obraznic zbiera: „Eugeeen! Eugeeen!”; iar viitorul președinte al Academiei se uita în jur, întrebător, la comeseni: „Pe mine mă strigă?”.

Anii au trecut și, în 2012, s-a ajuns la ceea ce era inevitabil: o postfață a mea la o carte a lui Eugen Simion, Moartea lui Mercutio*, aflată la a treia ediție și conținînd destule fragmente de jurnal și scene lovinesciene de viață privată.

Între acestea stau, firește, textele de critică propriu-zisă, scrise într-un interval complicat: în ultimii ani de ceaușism și în primii de libertate postrevoluționară. Într-o parte, derivă paranoidă a Cîrmaciului, cenzură tot mai absurdă, literatură tot mai importantă prin coeficientul ei de libertate subversivă; în cealaltă, căderea tuturor tabuurilor, spargerea „frontului” scriitoricesc și atomizarea vieții culturale, polemicile între apolitici și civici.

Într-un segment, o cronică frumoasă la Ochiul și lucrurile de Andrei Pleșu (1986), în altul, polemici – urbane – cu Virgil Ierunca și S. Damian, Gheorghe Grigurcu și Ștefan Agopian, purtate în 1990 și 1991 și care par actuale și astăzi. Intelectualul trebuie să se implice sau să nu se implice în viața Cetății? Scriitorul trebuie să facă literatură? Sau politică? E de ales angajarea? Sau apolitismul?

S-au rupt atunci prietenii vechi de decenii, s-a rupt însăși logica de funcționare a unui sistem cultural și – frapant – Eugen Simion a trebuit să aștepte nașterea unei noi generații de critici care să-i citească textele și cărțile.

A trebuit să vină anul 2013 pentru ca un critic de exigența lui Paul Cernat să observe „un constructor de cursă lungă” și „un spirit de o invidiabilă tinerețe a spiritului”…

Știam eu ce știam în nucul de la Snagov, pe sub care se perindau marii critici ai generației ’60 mai sus menționați și pe atunci, subțirel, strigați.

* Eugen Simion, Moartea lui Mercuțio, Editura Pro Universitaria, 2012.

Publicat în Cațavencii, nr. 8(86), 2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint