Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ipocriții

Zoom Ipocriții

În marea lor înțelepciune și profitând de o inițiativă a societății civile, pornită cumva de la partidulețul Monicăi Macovei, parlamentarii români au decis ca, în campaniile electorale, campaniile să fie plătite de către contribuabili. Cică așa nu se mai fură, dispare corupția, dispar tentațiile, dispar banii negri.

Prima campanie unde cheltuielile electorale au fost decontate de către stat a fost campania pentru alegerile locale din 2016. Atunci, AEP a decontat pentru toate partidele și candidații care s-au calificat pentru asta suma totală de 49.785.032,28 lei.

Pentru campania electorală din toamna lui 2016, decontul total a fost de 42.698.236,32 lei, cea mai mare sumă încasând-o PNL.

La europarlamentare, cheltuielile electorale au explodat. PSD a cheltuit 30.292.536,42 lei. PNL a cheltuit 6.955.019,58 lei. USR a cheltuit 4.669.780,36 lei. PMP a cheltuit 4.448.094,08 lei. Pro România a cheltuit 17.010.750 lei. PLUS a cheltuit 1.523.044,70 lei. Chiar și ALDE, deși nu a reușit să obțină nici un loc de europarlamentar, a cheltuit 7.990.709,50 lei. UDMR nu intră în această socoteală pentru că, nefiind partid, are un alt regim de finanțare.

Cheltuim, așadar, numai pentru decontarea cheltuielilor electorale de la europarlamentare în jur de 70 de milioane de lei. Probabil cea mai scumpă campanie electorală de până acum.

În plus, partidele parlamentare primesc subvenții anuale ce pot ajunge la 0,04% din PIB. În 2019, această sumă va ajunge la peste 400 de milioane de lei, cea mai mare tranșă revenind PSD.

De asemeni, pentru campania prezidențială fiecare partid va putea cheltui până la 25.000 de salarii minime brute.

Se decontează doar sumele cheltuite în perioada campaniei electorale legale, cea care începe cu o lună înainte de turul I al alegerilor. Dar partidele au început deja să spargă banii pentru candidații lor, după cum frumos vedem prin orașele patriei. Căci legea nu interzice, de fapt, o campanie electorală extinsă. Iar dacă tot sunt bani de la buget pentru subvenții, de ce nu?

E inutil să calculăm acum câte spitale sau câți kilometri de autostradă sau câte școli s-ar construi cu banii dați partidelor în acest an electoral. Probabil că s-ar putea face multe. Dar nu se fac. Iar dezmățul de pe pereții orașelor începe să fie din ce în ce mai indecent. În țara în care copiii mor la școală, înecați în fose septice, în țara în care jumătate dintre locuințe au toaleta în fundul curții, zâmbetele de pe mash-uri, afișe și pliante sunt din ce în ce mai sfidătoare.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]