Poate că trecuse un nesimțit de motociclist cu motorul turat atît de tare că sculase și morții. Poate că scăpaseră chinezii din laborator pe cineva care mîncase un pangolin bolnav de o chestie care nu te lasă în pace nici mort. Sau poate că o babă șugubeață glumise în cimitir „c-o livă nu se face apocalipsă cu zombie“ la urechea unui demon surd și acum împielițatul voia să-i demonstreze contrariul. Dracu’ știe, ceea ce, în cazul de față, era literalmente corect.
În orice caz, nemorții se treziseră la neviață și, după ce străpunseseră dramatic pămîntul cu cîte un singur pumn încleștat, ieșiseră complet din morminte. Mișcarea „Dead Lives Matter“ începuse.
Primii zombie au ieșit din cimitir și, din obișnuită de foști pensionari, au urcat în primul autobuz care să-i ducă… nu contează unde să-i ducă. Sînt pensionari, au muncit o viață ca să aibă dreptul legal să meargă pe gratis. Afară, vara biciuia cerul cu arșița ca ieșită din minți. Înăuntru, oameni transpirați se înghesuiau unii în alții. Zombie nemorți de multă vreme în căldură și aglomerație, vă puteți imagina… Au coborît la prima stație, scîrbiți de mirosul dinăuntru. N-ar fi avut și ei noroc să nu mai aibă nas…
Pentru că acum era clar că nici mort nu-ți vine să urci într-un STB, următorii zombie au ieșit în mijlocul străzii să ia un taxi. L-au luat din plin, întîi pe capotă, apoi pe parbriz. Un echipaj al Poliției a venit de urgență să constate… dar ce anume să constate? Experții prevăd că polițiștii vor rămîne acolo pînă-n ziua de apoi, pentru că nu pot stabili dacă accidentul s-a soldat cu morți sau nu.
Apocalipsa a făcut prima victimă: un grup de doi zombie flamînzi a înconjurat un cetățean scandînd pofticios „Creier! Creier!“. În disperare de cauză, cetățeanul face semnul AUR și invocă numele lui George Simion. Cei doi zombie se privesc unul pe altul dezamăgiți și conchid rapid: „Aia e, azi mîncăm vegan!“.
Într-o notă mult mai serioasă, un zombie rătăcit chiar a nimerit din greșeală peste un grup de suport reciproc Vegani Anonimi. Și după ce-a intrat, s-a mai blocat și ușa în spatele lui. Da, e premisa unui film de groază, da’ întrebarea e „Pentru cine?“.
Mult mai realist și mai descurcăreț, un commando de trei zombie a luat metroul, pentru că deja știau instinctiv cum să se descurce singuri pe sub pămînt.
– Bine, fraților, da’ unde ieșim? Trebuie să ieșim, altfel ne batem joc de tot conceptul de apocalipsă și de morți care ies din morminte. Și cred că deja am stabilit prin tradiție că noile generații sînt alea praf, spre deosebire de generațiile vechi, care făceau treaba cum trebuie.
– Hai să ieșim în Centrul Vechi, vreți?
– Dragul meu, nu vreau să insinuez că ai fi alcoolic degenerat, dar e un motiv pentru care urmașii tăi dau de pomană de două ori mai mult vin decît se obișnuiește. Serios, Centrul Vechi? Tocmai cînd ziceam că trebuie să arătăm că sîntem net superiori luzărilor ăstora… care e cuvîntul pe care-l caut?
– Luzării ăștia… vii?
– Nu, că viu e și Iliescu. Cred că mai degrabă vreau să zic tineri. Da, asta facem. Mergem în Centrul Vechi și intrăm în locanta cea mai infamă pentru depravarea dinăuntru. De acord?
– De acord!
Și, mînați de entuziasmul veșniciei, cei trei au ieșit de la metrou, au luat urma pervertirii și-a stricăciunii – că, deh cînd stai ani de zile cu viermii, ajungi să te pricepi –, au pornit cu grăbire într-acolo… dar nu știu cum se face că au greșit drumul și au nimerit fix în clădirea Băncii Naționale.
105 vizualizări
Final apoteotic de neașteptat! Eu aștept ediția următoare cu nerăbdarea cu care în copilărie așteptam ora 19 pt desenele animate, iar seria aceasta e un motiv în plus.
Mihaela era la 7.20