Fumegînd, spumegînd și scoțînd o sumedenie de sunete pe care buna-cuviință nu ne permite să le descriem aici înainte de 12 noaptea, Titanicul din Carpați, minunea marinăriei românești, ancora în sfîrșit în portul New York.
Din motive de copyright, numele mîzgălit cu vopsea albă la prova nu era chiar acela din filmul lui James Cameron. „Uriașic“ era însă un nume alternativ excelent. În definitiv, raționase căpitanul, și Titanic, și Uriașic, tot în românește erau scrise, iar americanii nu pricep limba noastră, deci tot aia ar fi fost pentru ei. Important era să nu se mai vadă „Average Joe“ și „Băețică“, cele două nume sub care navigase vaporul înainte de-a fi cumpărat de nou la mîna a treia de statul român. Mișcare strategică menită să întărească flota Mării Negre pentru că, avertizaseră specialiștii, trebuie să legi de ceva submarinele alea, să nu se scufunde naibii.
Arborînd o șapcă albă, inscripționată „Make Humongous Great Again!“, căpitanul ieși zîmbitor în fața presei. Toată lumea arde de nerăbdare să afle… dar mai bine să le dăm cuvîntul.
– Căpitane, v-ați întîlnit cu ghețarul ucigaș din Atlantic?
– Cum de ați supraviețuit?
– Ați reclamat ghețarul la 112?
– Domnilor, vă rog, pe rînd! Așa, deci: în noaptea de 18 august s-a constatat un incident maritim între doi participanți la trafic, cauzat de neadaptarea vitezei la condițiile oceanice și neacordarea de prioritate conform legii.
– Credeți că ghețarul era băut? Se grăbea? Îi pare rău?
– Ați făcut amiabilă?
– V-ați dat jos la el cu bîta de baseball?
– Este acest incident o dovadă a oprimării sistemice la care sîntem supuși de ghețarul alb privilegiat?
– Vinovatul regretă fapta și va avea, probabil, permisul suspendat pentru 30 de zile, îi asigură căpitanul.
– Cînd anume?
– Probabil cînd îl va preda în schimbul unuia nou.
– Unul nou și asupra căruia măsura nu se aplică?
– Trebuie să respectăm principiul evitării dublei impuneri. Un permis suspendat e prea destul. În plus, nu putem lăsa greșelile trecutului să ne dicteze viitorul.
– Și totuși, cum s-a petrecut incidentul?
–- Mergeam liniștit cu viteza legală pe banda a doua, cînd, deodată, îl văd venind pe contrasens, pe banda de urgență.
– Și ce-ați făcut?
– Am claxonat, așa cum face orice om de bun-simț în miez de noapte, și am rugat marinarii să scuture bine felinarele, ca să-i dăm și flash-uri.
– Și?
– Și am scos capul pe hublou și am strigat la el: „Fă bine și ține banda!“. Atunci s-a oprit brusc, s-a întors spre mine și a început să țipe: „Mi-ai zis «fă»? Cum îndrăznești să-mi presupui genul?“
– Și ați aflat ce gen era?
– Era o noapte destul de caldă, deci probabil genderfluid. În orice caz, au început șicanele…
– Vă rog, continuați…
– Nu-mi place să promovez violența. Hai să spunem doar că unul dintre noi – nu dau nume, să nu discriminăm – a încercat să-l lovească pe celălalt cu elicele și, drept răspuns, nenorocitul de ghețar mi-a despicat bordajul de la prova la pupa. Pupa-m-ar!
– Și cum de nu v-ați scufundat?
– De ce să mă scufund, să rămînă el mai șmecher? Nu, dragă!
– Bine, dar legile fizicii impuneau să vă scufundați! Newton a precizat clar că…
– Newton e la ei, în Anglia, iar noi sîntem stat suveran, da? Și Anglia nici măcar în UE nu mai e. În plus…
– În plus?
– În plus, noi, românii, nu prea respectăm legile nici cînd e Poliția lîngă noi, darămite în mijlocul oceanului, unde nu ne vede nimeni.
