Și iată că venise și ziua aceea. Făt-Frumos se întorsese acasă și aplica pentru postul de comandant suprem al oștirii. Împăratul-tată privește încruntat la CV-ul feciorului și începe interviul de angajare:
–Și ce experiență ai în domeniul luptei?
–(mîndru) Păăăi… am învins-o pe Muma Pădurii?
–- Zi și tu frumos, „mama fraților Arbore“, nu fi mitocan.
–Dacă zic așa sună mai puțin impresionant…
–Așa e, să te lauzi că ai bătut o babă boschetară sună a super-haiducie. Genul de chestie despre care scriu poeții peste veacuri.
–Ai să rîzi, dar chiar a scris un poet despre mine.
–Îhî, sigur…
–Pe bune, a scris un poet despre mine. Unul super-cunoscut!
–Hai să fim de acord că sigur n-a fost maestrul Coșbuc în volumul Cîntece de vitejie!
–Nu, n-a fost…
–Evident că n-a fost. În cel mai bun caz prindeai ultimele pagini din Ziarul unui pierde-vară.
–Nu înțelegi, lumea chiar s-a bucurat că am răpus-o pe Muma… pe doamna Arbore.
–Lumea se bucură și cînd le promit ajutoare pentru facturile la lemne, facturi pe care tot eu le-am scumpit la modul nesimțit. Am mîncat mătrăgună ca să-mi pese de judecățile de valoare ale unor tîmpiți? Hai să trecem mai departe, că încep să mă deprim. Uite, Genarul, om mîndru și sălbatic. Ăsta da adversar! Pe ăsta l-ai bătut?
–Praf l-am făcut!
–Ei, așa mai vii acasă! S-auzim!
–Deci l-am învins super-strategic: am așteptat să plece de-acasă cale de șapte zile și atunci m-am dus repede și i-am răpit fata care mă aștepta s-o răpesc. După care degeaba m-a fugărit Genarul, că eu aveam calul mai bun decît al lui. L-am făcut pe fraier să mănînce praful meu pe pîine, pentru că de prins nu m-a putut prinde. Tehnic, l-am învins la viteză. Și după aia, să vezi fază: calul meu l-a convins pe al lui să-și arunce stăpînul în nori și gata! Ei, impresionat?
–Stai să văd dacă am înțeles bine: deși te-am educat ca pe un prinț, tu te-ai apucat de furt din locuințe și de trafic de persoane, după care ai fugit de la locul faptei și singurul motiv pentru care ai scăpat e că te-ai înhăitat cu niște dobitoace intrigante, dintre care unul mai e și un trădător nenorocit! Și acum mai ai pretenția să-mi urmezi mie la tron! ’Ai de… nu ne mai facem bine niciodată!
8 vizualizări
1 comentariu