Nimeni nu spune că prețurile de pe litoral au crescut pînă la Dumnezeu. Dar după ce Iisus s-a trezit cu trei note de plată pe birou, aparent de nicăieri, îl luă cu sine pe Sf. Petre și se pogorî în mamaia. Pardon, în Mamaia. Stațiunea de fițe. Să nu creadă mirenii că Dumnezeu ar aprecia umorul absurd în asemenea hal încît ar hotărî ca al doilea Mesia să fie român.
Stăteau deci Iisus și Sf. Petre la terasă liniștiți.
–Doamne, la ce sîntem noi aici? întrebă nedumerit chelarul Raiului.
–La o bere, Petre.
–Vreau să spun, de ce ne aflăm aici?
–Să împlinim voința Domnului.
–Stai puțin, tu ești Domnul!
–Așa e.
–Păi…
–Și dacă spuneam „Hai să mergem la o bere și să ne uităm la gagici“ era mai bine?
Vine nota de plată. Iisus o ia, o privește și se întoarce către chelner:
–Să te iert, tipule, dar cred că e o problemă cu nota asta.
–Domnu’, cre’ că ați vrut să spuneți „Iartă-mă!“.
–Mi-ar fi dogmatic imposibil să spun așa, zîmbi înțelegător Iisus. În orice caz, știu că sînt faimos pentru că, odată, am hrănit o mulțime cu două pîini și trei pești, dar acum văd că trei hamsii și două felii de pîine costă o mulțime. Cum de-ai avut obraz să-mi aduci o asemenea notă umflată?
–Pentru că știe că ești mînă-spartă? întrebă Petre.
–Nu fi nesimțit, îl dojeni Domnul.
–Dar tu ai spus-o primul la ANAF! protestă Petre.
–Dacă o spun eu e autoironie, dacă o spui tu e blasfemie. Catolicii te-ar arde pe rug, să știi!
–Piept de sfînt la grătar, 75,20… murmură chelnerul din reflex.
–Și ortodocșii, Doamne? Ei sînt adevărata credință.
–Ortodocșii probabil ar fi îndemnați să fie mînă-spartă de către popii lor, că vor să-mi facă mie, sanchi, catedrală.
–Și?
–Și nu-ți dai seama cum te trage curentul în hărăbaia aia? Am peste 2.000 de ani, trebuie să mă îngrijesc de sănătatea mea.
–Păi, îți fac totuși casă, Doamne!
–Da, mă, mare chestie! Tu te sacrifici pentru copiii Tăi, îți dai viața pentru mocofani și cu ce te alegi? Te duc la azil.
–La catedrală, Doamne!
–Imobil împopoțonat cu bărboși! Sau casă de bătrîni, că numai bătrînii calcă pe-acolo.
–Mai vin și politicieni, Doamne, și unii sînt tineri…
–Tot niște curve bătrîne sînt în suflet!
–Vai, Doamne, ce limbaj!
–Dacă toți sînt egali în fața Domnului, de ce n-ar fi și cuvintele la fel? Și cum să judeci drept dacă nu-ți poți exprima drept gîndurile?
–Și totuși, trebuie să fie și ceva bun în faptul că vin politicieni acolo.
–Da, mă amuză ironia că fac băi de mulțime, dar tot niște împuțiți rămîn.
Istorii corecte politic, primul volum care se identifică drept I este disponibil în mod divers – adică în librării – și în mod inclusiv – adică pe editurajunimea.ro sau librarie.net
