– Desdemona, iubirea mea, unde e?
– Ce anume, Othello, sufletul meu?
– Nu știu exact…
– (mormăie pentru ea) Și mai ai obraz să faci bancuri tîmpite cu „Ce vrea o femeie puternică și independentă? Nu știe, da’ vrea acum!“. (tare) Aș putea oare să te ajut?
– Nu aș vrea să te tulbur cu asemenea fleac…
– (în șoaptă) Nenorocitul mă înșeală…
– Știi, e destul de complicată toată situația…
– (tot în șoaptă) Porcul a lăsat-o gravidă!
– Uite, cum să-ți spun, sînt prins într-o dilemă: dacă îți cer batista, vor face toți mișto de mine că-s tătăiță și n-am auzit de șervețele de unică folosință, care sînt mult mai igienice. Și dacă îți cer șervețelele, vor arunca activistele cu suc de roșii în mine că nu protejez mediul.
– Atunci cere-mi bastista, Othello.
– Vrei să mă ferești de furia activistelor? Nu-ți face griji, sînt bărbat…
– Și eu vreau să fiu singura femeie din viața ta, Othello!
– Singura femeie care să arunce cu suc de roșii în mine?
– Împreună la bine și la rău, dragule, ai uitat? Pînă cînd moartea ne va despărți printr-o lovitură de conservă de suc de roșii.
– Conservă?
– (cu mîinile vehement în șolduri) Da’ ce-ai vrea, mă, să-ți și gătesc acum? Locul femeii nu e la bucătărie, Othello!
– (complet învins) Știi ce, hai să revenim la batista aia…
– Da, nu e nevoie să mai întrebi, o am!
– Evident, că altfel îți suceam gîtul.
– Mi-l suceai strict la figurat, pentru că trăim în anul curent, Othello, și violența împotriva femeii nu este permisă!
– Nici măcar într-o capodoperă a literaturii?
– Trebuie să facem mai bine, Othello, mai ales într-o capodoperă a literaturii. Îndrăznește să mă atingi măcar cu un deget – nu în sensul ăla, porcule! – și sar feministele cu gura pe tine de nu te mai speli cu toată apa Bîrladului!
– De ce neapărat cu apa Bîrladului?
– Pentru că Bîrladul curge prin județul Vaslui și acolo asemenea acte sînt perfect acceptabile.
– De ce?
– Pentru că retorica activistă e centrată pe populația urbană activă și deci sărăntocii ăia de la țară oricum nu contează
– Păi bine, dar sînt și ei cetățeni europeni și au drepturi…
– Din punct de vedere european, toți românii sînt țigani, deci nu interesează pe nimeni.
– Bun, și atunci cum facem? Tu, din cîte înțeleg, ești inviolabilă…
– Sînt inviolabilă, dar pot fi convinsă, Othello, hi-hi-hi!
– Nu, mă, vreau să zic: ce fac, îl sugrum pe Iago?
– E un bărbat alb privilegiat, deci ar fi chiar recomandabil. Dar, pe de altă parte, ar încuraja stereotipul complet greșit că bărbații de culoare pot fi și violenți.
– Și atunci?
– Cred că am găsit soluția: să joace și în rolul tău tot un alb privilegiat căruia îi înnegrim fața. Așa nu se va mai simți nimeni ofensat, sînt sigură.
