–Bună ziua, doamna senior Dințescu? Agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor…
–Aoleu, iar am uitat să dezleg cățeaua cu dinții de fier și îmi intră în curte toți ciudații… Nu e nici o doamnă Dințescu aici, maică. Sînt doar eu, Baba Cloanța.
–Da, doamna senior Dințescu…
–Vorbește frumos, nesimțitule, că io nu te-am făcut pe tine „domnu’ Intelectual“. Ba-ba Cloan-ța! Hai, pretinde că sînt clasa I și repetă cu siguranță și încredere!
–Îmi cer scuze, nu pot să pronunț așa ceva!
–Mda, încă o deosebire esențială între un polițist și un copil de trei ani. Unul dintre ei poate să pronunțe patru silabe în succesiune, fără întreruperi.
–Ca reprezentant autodeclarat al corectitudinii trebuie să vă explic că numele cu „B“ este un stereotip jignitor impus de patriarhatul opresiv pe care trebuie să-l eliminăm din vorbirea civilizată. În acest moment sînteți salvată de normele sexo-misogine. Vă rog să nu opuneți rezistență.
–Stai să văd dacă am priceput: ar fi jignitor să-mi pronunți numele? Păi, atunci ce faci dacă îți zice cineva din greșeală „băi Ștefănescu“, îl arestezi pentru insultă? Te-ai gîndit mult?
–Doamnă, cantitatea de gîndire pe care o produce un reprezentant al Poliției Basmelor nu e treaba dumneavoastră. Vă asigur că sîntem foarte bine dotați de la secție din acest punct de vedere. Adică inteligența nu este o problemă pentru noi.
–Că soluție oricum n-a fost niciodată…
–Adică ce vreți să insinuați?
–Adică nu insinuez nimic. Doar priveam așa, la gardul meu. Îl vedeți, ăsta făcut din pari care au fiecare în vîrf cîte un cap de om. Și singurul rămas fără cap strigă mereu „Caaaap! Caaaap!“.
–Terminați cu prostiile, de cînd am venit n-am auzit nimic!
–Asta remarcam și eu.
–Poate ar fi cazul să-i pun cîteva întrebări parului, remarcă și Ștefănescu printre dinți.
–N-aveți decît, dar vă asigur că nu știe nimic.
–Cum așa?
–E bîtă, se vede cu ochiul liber!
Agentul Ștefănescu începe să semene din ce în ce mai tare la ten cu Împăratul Roșu. Baba Cloanța decide să schimbe subiectul:
–Dar, de fapt, de ce-ați venit pe capul meu? Vreți o vrajă de dezlegare de minte?
–Doamnă, dumneavoastră ați dat un anunț: „Vînd cal cu șapte inimi, nu bate, nu troncăne, a fost folosit doar de o bătrînică în week-end-uri să facă cumpărături“.
–Așa, și?
–Și acel vehicul animal cu tracțiune cvadripedă a fost folosit într-un incident soldat cu violență domestică și sechestrare de persoană.
–De persoane.
–Nu, de persoană, că băieții de la Descarcerare încearcă s-o scoată din butea legată cu șapte lanțuri doar pe doamna Codrescu.
–Pe cine, mă, pe Galadriel?
–Nu, pe Muma Pădu… vai, nuuuuuuuuuu, sînt vinovat de sexo-misoginie! exclamă pierdut agentul Ștefănescu și explodă de supraofensare.
Rămasă singură, Baba Cloanța se îndreptă către duba din interiorul căreia se auzeau strigăte disperate. Deschise ușa și…
–Mă scuzați, doamna senior Împăratul Roșu? întrebă mirată Baba, citind procesul-verbal de arestare.
–Nu, soro, e o confuzie, eu sînt o babă comunistă!
