Crainicii și pristavii continuau să anunțe zi și noapte că Împăratul Verde e dornic să-și mărite fata după un golan cu o propensiune deosebită pentru violență împotriva animalelor multicefale. Prin urmare…
*
–Să trăiești, luminate împărate! Sînt eu, Franz Kafka.
–Și ai venit să omori balaurul?
–Nu, am venit să lansez ultimul meu roman.
–Băi, dacă iar e o tîmpenie despre un om care se transformă în gîndac, lasă-ne, că avem treabă…
–Evident că e tot ceva de gen, da’ ăsta are happy-end, jur!
–Hai, zi, că m-ai făcut curios.
–Deci: e despre un om care se transformă pe zi ce trece într-un rahat.
–OK, absolut scîrbos, continuă…
–Și atît.
–Păi, care e happy-end-ul?
–A, da, la final vine cineva și spune: „Să trăiți, domnule general de Securitate!“.
*
Și abia plecă Franz Kafka… Ce mai zarvă, ce mai zbucium, curtea clocoti de zgomot, și de larmă, și de bucium. La un semn, deschisă-i calea și se-apropie de tron un malac cu barbă neagră, mirosind a jaf și rom.
–Bre, tu arăți a pirat… sigur ai nimerit unde trebuie? întrebă nedumerit Împăratul Verde.
–Clar ca albastrul Mării Caraibilor într-o zi senină!
– Și ce te recomandă pentru trebușoara asta? Vocea și talentul?
–Iată! spuse tîlharul mărilor întinzînd o năframă leoarcă de sudoare.
–Ești eco pentru că nu folosești antiperspirant și puți ca un sconcs care transformă orice insulă în pustie?
–(jignit) NU! Deși da… dar numai ca să nu irosesc apa și să salvez planeta.
–Atunci vrei să spui, symbolic, „Piratu’ harnic, muncitor, de pîine nu duce dor“?
–Da, luminăția ta mintală, de aia m-am apucat de cioranii pe mare, că mă dădea hărnicia afară din casă.
–Da’ vorbește, măi omule! Ce vrei să spui tot vînturînd cîrpa asta fleașcă?
–Vreau să spun că numai eu îndeplinesc condițiile de reprezentativitate!
–Nu pricep!
–Sînt trans-pirat!
*
Evident, Împăratul Verde era obligat moral să arate că se preocupă de asemenea probleme esențiale cînd îi ardea țara de focul balaurului. Așa că puse să-l spînzure pe imbecil de cel mai înalt catarg.
Dar nu apucă să-și savureze clipa de satisfacție profesională că în sala tronului dădu buzna Zîna Curcubeului, care agita o pancartă în timp ce urla:
–CĂPCĂUNI PENTRU ÎMPĂRĂȚIE! CĂPCĂUNI PENTRU ÎMPĂRĂȚIE! CINE NU VREA CĂPCĂUNI ÎN ÎMPĂRĂȚIE E RASIST!
–Da, și mă-sa e țigan, știu retorica de școală generală! Dar ce-ți veni, Zîna Curcubeului?
–AVEM NEVOIE DE DIVERSITATE!
–Așa ai zis și cînd a venit Ciuma Neagră și uite ce-a ieșit! Și apropo, căpcăunii mănîncă oameni!
–Îi putem convinge să devină vegani, nu e deloc greu!
Absolut convins, Împăratul Verde îi propuse să meargă în pustie și să aducă ea căpcăunii, să nu iasă vorbe că au fost maltratați pe nedrept de străjile sale. Un marș întreg de spiriduși și zîne plecă plin de mîndrie din țara Zînei Curcubeului înspre deșertul unde creșteau căpcăunii.
Și, cînd au ajuns acolo, căpcăunii i-au mîncat, după obiceiul lor, și toată lumea a putut trăi fericită mai departe.
Istorii corecte politic, primul volum care se identifică drept I poate fi comandat aici 🙂