Istorii corecte politic – Sobieski și românii, pentru că e tipic nației ăsteia să-și aroge în grup meritele moldovenilor (3)

Năuc de somn, al doilea străjer Samoilă privește cum regele Poloniei împinge un berbec înspre cetate. În clipa cînd mașina de asalt atinge poarta, Sobieski urlă cuprins de un instinct primar și începe să izbească furios cu dînsa-ntr-însa.

–Uăi, e trei noaptea, încercăm și noi să dormim, nu fi nesimțit! încercă Samoilă să apeleze la bunul-simț al polonului.

Da’ leah-vodă nimic! Continua să dea ca-n oala cu sarmale, doar-doar și-o vedea visul cu ochii!

–Trebuie să intru! Trebuie! Dacă voi nu mă vreți, eu mă vreau! se încuraja el fără oprire.

–Păi, dacă te vrei atît de mult, du-te și tu în pădure și te fugărește în jurul copacului, îl sfătui primul străjer Onofrei, ca unul care a trecut prin vîltorile vieții și-a atins înțelepciunea.

–HA! A INTRAT! țipă riga.

–A intrat pe dracu’, așa vă lăudați toți. Tineretul din ziua de azi, numai gura e de voi, mormăi nervos starostele Căliman că fusese trezit din somn.

–Nu, pe bune, chiar a intrat. O simt!

–O fi intrat în crăpătura de unde ne-a căzut tencuiala, că poarta e întreagă. Uită-te mai bine, chiorule!

–Mă uit și mă minunez cît de mare e.

Samoilă și Onofrei se priviră unul pe altul zîmbind subțire. Era clar: degeaba se pretindea mare războinic, leahul nu se măsurase niciodată cu moldoveni adevărați.

–Mărite rege, tu te referi cumva la o așchie care ți-a intrat în deget? întrebă moș Nechifor.

–Evident că mă refer la o așchie, la ce altceva m-aș putea referi?

Samoilă și Onofrei hohotiră în lege. Păi, cînd au fost ei la Muzeul Național Țepeș de la Tîrgoviște, lui Samoilă i-a rămas în deget ditamai țeapa, cu tot cu Pașa Hasan în vîrf.

–Mergeți și vă culcați, mă descurc eu cu nebunu’, le șopti conspirativ Samoilă.

*

–Ce-ai făcut, uăi, aseară cu regele? întrebă starostele Căliman privindu-l suspicios pe Samoilă.

–L-am răcorit, preacinstite staroste, ce să fac?

–Cu ce, mă, cu ulei încins? I-auzi-l cum țipă din tabără, îi opărit în ultimul hal!

–Nu, staroste, nu cu ulei, pentru că nu ne dai voie să aducem friteuza pe metereze.

–Atunci ce-ai turnat pe el? Apă?

–Staroste, cetatea noastră abia își permite să plătească trei plăieși, dintre care doi sînt voluntari și al treilea e la pensie, de unde bani pentru apă curentă?

–Și atunci ce-ai revărsat asupra lui, ficior? întreba starostele. Fără ulei încins, fără apă curentă, ce ar fi putut izvorî din ființa unuia că Samoilă ca să facă fleașcă elanul cuceritor al leahului?

–Am revărsat un șuvoi de poezii patriotice, care oglindesc dorința fierbinte a poporului pentru libertate și neatîrnare! Apropo, staroste, știai că există un sat numit Neatîrnarea în viitorul județ Tulcea?

– Da, ficior, acolo va fi inaugurat cel mai mare centru de studiu al priapismului.