Asediul trena de săptămîni întregi. Cum regele polon nu mai avea idei, iar plăieșii erau deciși să stea degeaba și să încurce pe toată lumea, era deci momenul ca agentul Ștefănescu de la Poliția Basmelor să pășească în lumina reflectorului plin de făclii și să se aleagă cu arsuri de gradul 3, pentru că e idiot și nu pricepe diferența dintre sensul propriu și sensul figurat.
– Dar, pînă la urmă, voi ce vreți de fapt? îl întrebă agentul pe Sobieski.
– Ce să vrem, vrem ce ar vrea oricine în locul nostru: ca acești trei plăieși majoritari să-și deschidă larg porțile și să ne primească pe noi, cele cîteva mii de imigranți minoritari leși.
– Unde să vă primim, păcatele mele? Mîncarea e scumpă, apă curentă n-avem, toaleta e stricată…
– Băi, voi vreți să vă amendez pentru rele tratamente aplicate imigranților? se răsti Ștefănescu, gesticulînd înspre zidul plin de urme de ghiulele al cetății. De ce n-ați investit în toate acestea pentru a le aduce la standarde occidentale?
–Ba am investit, da’ numai în toaletă…mormăi primul străjer Onofrei.
– Și de aia e acum stricată…completă al doilea străjer Samoilă.
– Și ce anume ați investit? se interesă Ștefănescu.
– Ce ne-a mai rămas de cînd au venit imigranții minoritari turci și au încercat să-și integreze lăcomia lor de neam prost în sărăcia noastră de prost gust.
– Și atunci, dacă nici sărăcie nu mai aveți, ce mai apărați voi aici?
– Nevoile! preciză starostele Căliman, uimit că leahul nu pricepe un fapt atît de elementar.
– Deci vă rog eu frumos, lăsați-l pe domnu’ și pe domnii în cetate ca să încheiem scandalul! insistă agentul Ștefănescu.
– De ce, ca să refuze să se integreze, să transforme cetatea în ghetou și să se uite chiondorîș la oricine nu e blond cu ochi albaștri? Să ajungi să-ți fie frică să ieși pe cărare că-ți dau ăștia foc la căruță?
– Pot să vă asigur că nici unul dintre ei nu va face asta! zise agentul Ștefănescu cu tonul unui om obișnuit să aibă numai certitudini.
– De ce?
– Pentru că polonii sînt albi și, dacă ar face așa ceva, s-ar face vinovați de apropriere culturală, pentru că astea sînt tradițiile altora.
– Stai puțin, că nu pricep, interveni Samoilă. De ce tot bagi înainte rasa albă a leșilor dacă problema este una exclusiv culturală?
– Pentru că așa se face în țările civilizate!
– Și ce garanții poți să ne oferi?
– Da’ bine, omu’ lu’ Dumnezeu, scrie clar pe insigna mea! „Siguranță și încredere“. Vezi, da?
– Văd, văd, fu de acord starostele. Văd că e între ghilimele, ceea ce schimbă complet paradigma comunicării.
– Voi faceți mișto de mine? urlă Ștefănescu gîtuit de mînie. De ce mai stați, băi, aici?
– De neamul moldovenilor! cuvîntă tunător Miron Costin, apărut ca prin minune între ei.
Agentul Ștefănescu vru să spună ceva autoritar, dar văzu în mîinile cronicarului mijind zorii unui dosar cu șină și, sfios, tăcu.
1 comentariu