Noaptea s-a lăsat peste sediul Securității, ca o garanție sigură că lumina va veni numai și numai de la Răsărit prin eforturile susținute ale Partidului și ale Organelor Statului care au pus microfoane în locul becurilor din celule. Tovarășul Drăgan, proaspăt ieșit din tură, fredonează un cîntecel vesel și mobilizator despre etica și deontologia meseriei de securist.
„Păi, dă-i cu șpițul pîn’ la ziuă / Bum! Bum! Bum! Bum! Bum! Bum! / Dă-i pînă te-i sătura / Bum! Bum! Bum! Bum! Bum! Bum! / În dușmanu’ care e de clasă, măăăi / Poate și burjui, cumva…“
–Vai, tovarășe Drăgan! îi întrerupse gîndurile tovarășul Pârvu, pironit de surpriză și de groază în mijlocul curții.
–Pârvule, de ce vorbești ca un intelectual la prima încătușare?
–Tovarășe Drăgan, v-ați făcut vinovat de delictul de gîndire! mai reuși să bîiguie Pârvu.
Primul reflex al lui Drăgan fu să-i ardă o palmă vehementă, de aia de anchetă, să-i fie clar lu’ Pârvu că el muncește, nu gîndește. Dar intervenea o problemă doctrinară: din prea mult zel, s-ar fi putut ca palma să fie „din fundul grădinii“ și, deci, să se interpreteze că ar fi chiabur și n-a dat tot pămîntul la colectivă. Se impunea varianta dialogului.
–Eu, să gîndesc? Băi, Pârvule, ești tîmpit?
–Tovarășe Drăgan, aici nu discutăm ce m-a recomandat pentru angajarea în Servicii. Aici sesizez o problemă gravă.
–Da? Și cum ai sesizat-o, mă rog? Te întreb pentru că, urmînd principiile socratice, cine zice ăla e.
–Am constatat prin cercetare, tovarășe Drăgan. V-am văzut ochii scăpărînd prin beznă. Semnele sînt clare. Eu zic să vă faceți autocritica.
–Aaaa, asta era, rîse ușurat Drăgan. Stai liniștit, nu e cazul. Așa se întîmplă cînd te scarpini în urechea unui cap de piatră cu degetul unei palme de cremene. Un fenomen fizic destul de banal, dar care prinde la populația ignorantă și modestă intelectual.
–Pe bune?
–Păi, altfel cum crezi că vor mai exista în viitor oameni care să pretindă că Ceaușescu n-a fost un bou sinistru?
–Într-adevăr, argumentul e just.
–Crezi? întrebă Drăgan întinzînd parșiv capcana. Dacă Pârvu răspundea cu „Da!“ îl putea aresta pentru misticism și lipsă de nivel ateist-leninist.
–Eu nu cred și în mod definitiv nu gîndesc, eu simt! răspunse Pârvu politic corect.
Drăgan aproape că lăcrimă de mîndrie.
– Și acum vă rog să-mi permiteți să mă focusez pe misiunea de securist! continuă zelos Pârvu.
–De securist împuțit! îl corectă Drăgan.
–Permiteți să raportez, nu găsiți nimic jignitor în formularea asta?
–De ce? Exprimă o stare de fapt.
–Asta e evident, dar totuși…
–Băi, n-ai cum să te lupți cu dușmanii poporului care-s legați de scaune fără să transpiri puțin. Aia e!
–Bine, dar n-am putea să ne spălăm după aia?
–Pârvule, pentru ce facem noi nu ne mai putem spăla nici cu Apa Sîmbetei.
–Și atunci ce facem?
–Ne înconjurăm de lingăi în politică, presă și Justiție, și treaba se rezolvă de la sine.
1 comentariu