Jocurile marketing-ului

Într-un univers al binelui și frumosului, unde unicornii zburdă veseli pe cîmpii și sari voioși peste curcubeu, iar spiridușii și fluturașii trăiesc în armonie deplină, hollywoodienii responsabili pentru filmul ăsta ar fi legați, în fundul gol, de un cactus și bătuți cu funia udă. Sau așa îmi place să-mi imaginez în momentele de calm universal.

În primul rînd, mi se pare revoltător să hărtănești un film în două. Știu, au făcut-o și cu Harry Potter, au reluat-o și cu Twilight, cît de curînd va deveni un standard în industrie. Și povestea va continua pînă cînd, peste vreo cîțiva ani, vom vedea reclame de tip „Hai să vezi următorul film Titlu_stupid_care_prinde_la_adolescenți_ușor_de_prostit 3 și 1/3! E prima parte din trilogia care încheie trilogia! Pe bune, asta e! Plus încă două filme!”.

În al doilea rînd, mi se pare și mai revoltător că există oameni atît de proști încît să plătească de două ori pentru același produs. Genul de oameni care n-ar vedea nimic dubios în faptul că țiganul care i-a abordat în Centrul Vechi vrea să le vîndă un adidas „de firmă” la preț de pereche întreagă. Genul de fraieri care și-ar înghesui cardul în DVD-ROM pentru că au găsit pe Internet oferte de tip una la preț de două.

În primul week-end, filmul de azi a produs peste 275 de milioane de dolari. Asta așa, ca să vă piară încrederea în specia umană.

Aș fi trecut cu vederea asemenea practici de marketing dacă regizorul, scenaristul sau oricine altcineva implicat în procesul de producție ar fi fost lovit brusc de inspirație și filmului i-ar fi fost imposibil să înghesuie în cele două ore tot awesomeness-ul pe care îl promitea campania de promovare. Dar n-a fost cazul. The Hunger Games: Mockingjay – Part 1 pare un soi de trailer făcut de un regizor convins că spectatorii săi sînt niște inși fumați masiv, deci nu trebuie speriați de un ritm mai alert. De exemplu, mai alert decît coma.

Trei sferturi din scenariu sînt dedicate ideii profund originale că toate personajele, fie ele oricît de secundare și neesențiale, trebuie să explice clar că au fost rănite și revoltate de evenimentele din filmul trecut. Da, mă, au murit niște oameni, au picat niște clădiri, toată lumea rămasă vie și-a umplut rezerva de traume, ne-am prins. Nu e chiar filosofia lui Schopenhauer. Sau astronomie avansată. Sau „Ana are mere”. E genul de chestie pe care și ultimul analfabet născut dintr-o blondă și fratele ei ar prinde-o imediat.

Alte trei sferturi (pentru că filmul e destul de lung și de plictisitor încît să pară mai multe filme lungi și plictisitoare) vor să exploreze contextul politic și manipularea maselor prin conținut targetat, adică, pe românește, eroina principală trebuie să devină imaginea revoluției gata să izbucnească. Deci hai să ne plimbăm ici și colo, hai s-o îndoctrinăm cu tot răul pe care îl face Guvernul, hai s-o antrenăm ca să dea bine la cameră și, în final, hai s-o filmăm cum livrează plină de mînie proletară un discurs la fel de mișcător ca orice alt discurs dintr-un film din aceeași duzină valorică.

Ultimele trei sferturi nu uită să pună paie pe focul amoros al poveștii. Amorezul din trecut n-a murit, e bine-mersi, mă rog, pe cît de bine-mersi poate fi un cetățean aflat în ghearele Guvernului vitreg. Va fi o misiune de salvare, va fi suspans, va fi salvat, ea va fi fericită, el va fi un twist previzibil, toată povestea va fi încheiată cu o explicație mediocră și spectatorii vor fi fericiți să vadă genericul de final.

Cei mai tineri dintre plătitori vor fi fericiți să plece acasă știind că nici un personaj principal n-a fost ucis, omorît sau dezmembrat într-un mod pe care oamenii normali l-ar aprecia, măcar și pentru faptul că ar mai întrerupe monotonia poveștii. Ceilalți vor ieși murmurînd nedumeriți: „Bine, dar de ce a fost nevoie de filmul ăsta?”. Și ar avea dreptate. Filmul e inutil. Deși plimbă personajele de ici-colo, reușește performanța de a nu duce povestea nicăieri. E doar o plimbare în cerc, cu tentative serioase de a deveni o altă activitate, foarte populară printre activiștii de Internet și realizată, la figurat, în aceeași figură geometrică.

The Hunger Games: Mockingjay – Part 1. R.: Francis Lawrence. Cu: Jennifer Lawrence, Josh Hutcherson.