Silvio Berlusconi, fostul amic lingău de îngheţată al lui Năstase şi probabil cel mai fidel client al farmaciilor italiene care comercializează Viagra la kil, s-a cărat, în sfîrşit, de la putere. În urma lui, printre facturile răvăşite, zace o ţară cu finanţele sfîşiate, dezvirginată bugetar şi cu deficitul plin de vîntătăi.
În faţa palatului Quirinale mii de oameni au dansat, s-au stropit cu şampanie şi s-au bucurat ca la despărţirea de un dictator sud-american izgonit de la putere. Din păcate, cei care au pus muzica pe care Il Cavaliere a făcut cei cîţiva paşi de dans cu care a ieşit de pe scena politică a Europei au fost bancherii nemţi şi nu urmaşii Romei. În 2009, regizorul Erik Gandini făcea Videocraţia, un documentar răvăşitor despre stilistica obscenă a manipulării în Italia lui Berlusconi.
Acest tataie siliconat, fost lăutar pe vapor, publicitar pur-sînge, n-a făcut altceva decît să transforme politicianul într-un produs comercial de succes. S-a operat estetic pe sine la imagine, asemeni unui brand manager absolut, transformîndu-se în cel mai populist produs de piaţă. Parteneri în toată această afacere i-au fost italienii. Ei l-au votat ca şi cum şi-ar cumpăra un accesoriu la modă, ei au belit ochii la televiziunile lui, la campaniile lui electorale în care apărea înconjurat de gagici apetisante, ei şi-au dorit să fie ca el, plini de succes, bogaţi, optimişti, veşnic tineri şi capabili să guste din plin plăcerile vieţii. Viaţa politică a lui Silvio Berlusconi a fost de la un cap la altul un spot publicitar.
Într-un fel, Il Cavaliere a fost un vizionar al tehnologiei politice, un fel de Steve Jobs al videodemocraţiei, care a dus la limită interfaţa electorală user-friendly. Don Silvio a înţeles că teleelectoratul vrea să vadă în politician o vedetă cu stil, nu un boşorog care turuie lozinci sau un tehnocrat care-i vorbeşte în păsăreasca macroeconomică. Iar cînd macaronarii exuberanţi se vor fi trezit din beţia izgonirii bufonului cocoţat pe tronul Romei şi vor începe să-şi numere banii, vor observa că lipsesc. El, însă, va fi în continuare cel mai bogat om din Italia.
1.berlusconi nu e cel mai bogat din italia
2. finantele italiei sint varza de pe vremea guvernelor de stinga din anii boom-ului economic
3. in prezent nu berlusconi si nici berlusconismul nu sint cauza atacurilor speculative pe bonurile de tezaur
4. de la un om cu cultura e de asteptat o sinteza ceva mai aproape de realitate decit una demna de cancan online
ce o sa mai planga macaronarii! au facut pe dracu in patru si l-au mazilit pe „bufone”…dar,uita ca relatiile lui in UE sunt temeinice tare,se are la pertu cu o groaza de bosi,invarte afaceri la greu si asta-i tare important a ajuns fara chin si vai la Berlusconi 4! asta nu spune nimic? baiat de baiat cu gagici la greu,transplantat si futaret dar,a facut ca Italia sa mearga bine nu ca betivul nostru sau impotentul de grec. am zis!