Apărut pe ecrane aproape de ivirea zorilor lui 2018, Jumanji – Welcome To The Jungle se dovedea o surpriză plăcută, cu atît mai mult cu cît era una neașteptată. În loc să se sacrifice prostește pe altarul ideologiei la modă, filmul prefera să fie o aventură cinstită, piperată cu doze decente de absurd și ridicol, ținută pe umerii de Atlas ai lui Bolovan Johnson și ridicată și mai sus de interpretarea pe alocuri excelentă a lui Jack Black. Pe scurt, genul de bijuterie kitschoasă, e drept, dar care știe că valoarea ei stă în escapismul pe care îl oferă cu mărinimie în fiecare scenă.
Dar zorii lui 2018 au trecut de mult și acum, cînd scriu aceste rînduri cu gîndul la Jumanji-ul lansat cu ultimele raze ale lui 2019, ei îmi par o amintire cu totul uitată. Așa cum uitat a fost și spiritul ludic care a suflat viață asupra lui Welcome To The Jungle. Prin comparație, Jumanji: The Next Level pare un soi de Golem asupra căruia a suflat doar caracterul comercial, pentru că ar fi exagerat să folosim spirit în relație cu un asemenea film.
Nu există nici măcar un fior de suspans care să străbată acțiunea. Nici un moment de cumpănă care să înghețe răsuflarea spectatorilor. Nici o răsturnare de situație care… adică, pardon, astea nu există punct. Filmul este de-o linearitate demnă de granița Egipt-Libia. Asta ca să-l compar cu ceva exotic, deși el amintește mai mult de o linie de producție perfect androidizată. Iar glumele… da, ele există și unii oameni din sala relativ plină au rîs la ele. După care restul de 90% din spectatori s-au întors către ei cu întrebarea „Bine, dar de ce?” zugrăvită pe fețe în tonuri de milă și dezamăgire față de rasa umană.
Septuagenarii Danny DeVito și Danny Glover au fost aleși să aducă sînge proaspăt în venele personajelor, și asta nu spune totul, din păcate. Amândoi sînt niște ticăloși talentați – personal, îl prefer pe Glover pentru că sînt rasist și el era excepțional în Lethal Weapon –, dar înrobiți unui scenariu sărac în scene și pauper în idei. Practic, 90% din film nici nu există pe ecran. Există reprezentările lor în lumea jocului sălbatic din titlu. Adică tentativele lui Dwayne Johnson și Kevin Hart, de exemplu, de a imita o suită de clișee despre cum e să fii bătrîn și ramolit și cît de hazliu e să nu înțelegi tehnologia și să uiți tot după trei secunde.
Restul personajelor sînt legate de mîini și de picioare, o dată de procesul de evoluție completat în filmul precedent și a doua oară de lipsa dezolantă de imaginație a scenariștilor. Singura găselniță este să amestece protagoniștii și eroii care îi reprezintă în lumea virtuală, dar rezultatele sînt departe de-a fi remarcabile. Inovația nu aduce nici un dram de calitate și asta o recunoaște și filmul, folosind un tertip pentru a reveni la formula cîștigătoare din trecut.
Aveam speranțe pentru Jumanji: The Next Level. Nu foarte mari și nu foarte ambițioase – mă așteptam să fie un film ușurel, tîmpițel, simpatic, fără pretenții și fără fasoane, escapism haios și neserios. Din păcate, nivelul este unul inferior, căznit și plictisitor, lipsit de umor și inteligență, un soi de borg asamblat de un comitet de roboți și al cărui unic scop e să facă bani. Pe orice gaură și prin orice procedeu.
Jumanji: The Next Level. R.: Jake Kasdan. Cu: Dwayne Johnson, Jack Black, Kevin Hart, Karen Gillan, Danny DeVito, Danny Glover.
1.622 de vizualizări
