10 noiembrie
Jurnalule, războiul merge excelent. Trupele noastre se retrag victorioase din Herson, în timp ce nenorociții de ucraineni ne urmăresc într-o completă debandadă.
11 noiembrie
Jurnalule, azi toți sclavii capitalismului occidental se bucură de Black Friday. Ce fraieri! Dacă ar fi fost ruși, adică rasa cu adevărat superioară, ar fi avut așa ceva de mai bine de o jumătate de an. Întîi, pentru că noi am avut cele mai mari reduceri: și de trupe, și de moral, și de imagine, și, Doamne ajută, și de teritoriu. Și, al doilea, orice zi trăită într-o țară condusă de un nemernic ca mine e o zi neagră.
12 noiembrie
Șoigu a venit speriat la mine:
–Vova, acum ne retragem noi glorios, slava Rusia, da’ pînă unde?
–Șoigule, fii patriot ca mine: trupele învingătoare ale Mamei Rusia merg întotdeauna pînă la capăt!
În definitiv, Rusia e destul de mare și poate fac ucrainenii un caz grav de bătături și reușim să-i învingem.
13 noiembrie
Șoigu a venit și mai speriat la mine:
–Vova, ucrainenii se îndreaptă spre Moscova!
–Foarte bine, Șoigule! Acum mi-au căzut în capcană! Ei ne atacă și noi îi învingem cu generalul Iarnă, pentru că generalul Iarnă ține cu rușii!
–Bă boule, da’ n-ai zis tu că și ucrainenii sînt ruși?
Futu-i…
15 noiembrie
M-a sunat Zelenski:
–Salut, Vova!
–Salut, Vova!
–Stai, bre, că așa nu mai înțelege nimeni nimic. Hai să alegem alte formule de adresare. Uite, mie zi-mi direct Volodimir, că așa se zice numele meu în ucraineană.
–Serios? Și Vladimir cum se zice în limba ta?
–De regulă e „porcul ăla de Putin“.
16 noiembrie
A venit Șoigu iar în audiență.
–Vladimire, Rusia trebuie să facă pace de urgență cu Ucraina.
–Și dacă nu ne grăbim, ce?
–Dacă nu ne grăbim o să faci numai tu pace, pă persoană fizică.
